Puterile Intunericului

>Capitolul 18<

                           STATEAM IN PAT PLANGAND si incercand sa adorm, dar pe naiba. Adica serios, cine ar putea sa doarma linistit cand stie ca a omorat pe cineva, plus ca toata lumea stie ca tu ai omorat persoana respectiva. Ce ajungeam? Oare o puscariasa? O criminala ? O jigodie ! Asta era, eram o jigodie. Cum putusem sa il omor pe Reynold, adica chiar daca imi facuse atatea, stiam inauntrul meu ca, chiar si fara constrangere eu... tineam la el. Iar Alvin, nu vroia sa ma ajute, imi tot spusase ca nu putea sa faca absolut nimic pentru mine si daca il omorasem trebuia sa imi primesc pedeapsa. Adica INCHISOARE PE VIATA !  M-am tot gandit la clipele petrecute cu Reynold, pana gand am adormit si nu a fost un somn linistit. A fost al naibi de linistit ! 

     - Dragomir ! am stigat eu in timp ce l-am imbratisat pe Dragomir.

    - Oh, Valery. Esti bine, maine o sa fie o zi foarte grea. A spus Dragomir in timp ca se juca prin parul meu cu degetele.

    - Ce tot zici acolo. De ce sa fie grea ziua de maine ?...aaa... pedeapsa. Adica ia stai putin, de unde sti tu? Am spus eu .

    - Ce pedeapsa Valery? Eu vorbeam despre lupta cu Milla. A spus Dragomir.

   - Ihh ! Lupta... Am spus eu in timp ce incercam sa nu plang.

        Maine trebuia sa o inving pe Milla si faza era ca nu numai sa o inving, dar trebuia neaparat sa o OMOR si numai gandul ca trebuia sa imi omor fosta cea mai buna prietena era o nebunie pentru mine. 

    - Despre ce pedeaspa vorbeai adineauri ? a intrebat Dragomir.

   - Aaa... nu conteaza. Am spus eu.  

   - Nu vrei sa imi spui? A spus Dragomir in timp ce ma privea serios.

   - Ba da... numai ca... Am spus eu, incercand sa inventez ceva, dar nu, nu trebuia sa il mai mint si pe Dragomir. Asa ca am decis sa ii zic adevarul.

   - Am... omorat pe cineva. Am spus eu in timp ce am sarit in bratele lui Dragomir plangand.

   - Oh, Valery ! Ce as vrea sa fiu cu adevarat langa tine. A spus Dragomir in timp ce ma privea cu lacrimi in ochi.

    - Dar... cum? Pe cine? A intrebat Dragomir.

Atatea intrebari si numai un singur raspuns care conta : " l-am omorat pe Reynold ".

- Nu conteaza cum. L-am omorat pe Reynold si acuma nu am ce sa mai fac. Am spus eu.

- Dumnezeule! Valery... Reynold nu era cel care te-a constrans. A spus Dragomir.

- Da, numai ca dupa ce am avut acel vis cu tine si am aflat ca eram constransa, mi-am dat seama ca si fara vis puteam sa imi dau seama ca fusesem constransa si eram in continuare, dar nu mai mergea constrangerea dar stii, totusi eu o simtea, adica acel fior... Am spus eu in timp ce am tresarit.

     Dragomir m-a luat in brate si mi-a soptit ca o sa fie totul bine. Asa sa fie? Oare ? Sincera sa fiu, eu una nu credeam asa ceva. Dar totusi eu am dat din cap aprobator desii in mintea mea era atlceva.

- Ahhh ! Am strigat eu.

- Somnoroaso ! A spus Alvin printr-e chicoteli.

- Ighh, am dormit prea mult ? Am intrebat eu in timp ce incercam sa ma ridic din pat.

- Nt, numai ca se pare ca Milla a venit mai devreme decat ar fi trebui... aaa si ti-am luat alt echipamet, am vazut ca celalat era rupt... A spus Alvin.

- Mda, ma rog. Mersi ! Am spus eu.

       Mi-am luat repede echipamentul cel nou si mi-am prins parul in coada. In timp ce mergeam cu Alvin spre locul unde trebuia sa ma lupt cu Milla, ma tot gandeam la mine si la Milla. Tota copilaria mea mi-o petrecusem cu ea. Ea fusase pentru mine ca si o sora. Era totul pentru mine si acum... eu in pragul disperarii. Incercam din rasputeri sa nu izbucnesc in plans.

- Valery... tremuri. A spus Alvin.

- Nu conteaza! Am spus eu pe un ton aspru.

      Cand am ajuns acolo... ei bine, mda toata lumea se adunase si cand zic toata lumea, pai absolut tot globul. Oamenii se impingea si unii chiar se bateau pentru un loc.  Iar Milla, era imbracata in blugi stramti, o bluza treisfert si tocuri... mda tocuri la o lupta, atat de ciudat, iar parul ei... parul acela, roscat si mereu cand te uitai la el iti venea sa zambesti. Intr-un tarziu si ea a dat de mine cu privirea si pot spune ca atunci cand privirile ni s-au intalnim am cunoscut o alta Milla, intunecara, rea, egoista, dar undeva intr-un coltisor se mai ivea si un strop de lumina. 

M-am indreptat spre Milla. Era intr-e noi o distanta numai de o respiratie.

- Valery! Prietena mea... esti pregatita ? a intrebat Milla.

- Chiar vrei sa ma omori ? Am spus eu inainte sa inceapa lupta.

- Pai, tu ce crezi?... A spus Milla.

        Nu am mai avut timp sa mai raspund la intrebarea Milleipentru ca ea deja incepuse sa arunce in mine cu magie si WOW cat de puternica era magia. Cand am picat, toata lumea a tacut. Bataile pentru locuri nu se mai auzea. Numai respiratia mea greoaie se mai auzea.

- Atat de usor este sa te omor Valery ! A spus Milla in timp ce vroia sa arunce iarasi cu magie.

        Dar nu! Nu a mai ajuns magia pana la mine, pentru ca si eu am inceput sa arunc cu magie in ea. Era atat de ciudat, culoarea magiei mele era neagra, iar a lui Milla era alba si totusi atat de ciudat... Am doborat-o pe Milla, iar ea a tipat atat de tare incat m-au durut urechile. Statea ghemuita jos si tipa intruna. Nu stiam ce sa fac, unii oameni imi ziceau : " acuma este ocazia, omoar-o ! ", dar nu am facut asa. Cu lacrimile siroindu-mi pe obraji pentru ceea ce urma sa fac, am inaintat spre Milla. M-am pus in genunchi langa ea si am imbratisat-o. Ea ma aruncat pe partea opusa a ei. Am dat cu capul de un zid si am simtit cum... mor. Cand mi-am pus mana la cap am vazut ca imi curgea sange si nu sange ca si cand te zgarii sau ceva de genul, la mine curgea sangele cu galeata. Am incercat sa ma ridic, dar Milla ajunsase intr-o secunda la mine si ma impins la loc. 

- Proasta mai esti, Valery ! A spus ea in timp ce o minge plina de magie se indrepta spre mine. 

    Impactul cu aceea magie ma facut sa cad de pe perete instantaneu, nici macar nu mai puteam sa mai respir, mi se parea atat de greu sa respir incat intr-un final am incetat sa mai respir pur si simplu, din cauza ca  imi era atat de greu. Oare acela sa fi fost sfarsitul meu? Imi si imaginam cei de la mass-media, anunt " O fata omorata de cea mai buna prietena a ei " si totusi... cea mai buna prietena a ei, chiar din copilarie. Sora mea, cea mai pretioasa fiinta de pe pamant ea fusase, ea fusase mereu inainte de toate, absolut toate.

CAPITOLUL 19 - IN CURAND ! :)