Puterile Intunericului

>Capitolul 1<

              ERAM IN CLASA si incercam din rasputeri sa o ascult pe doamna Jamaica Du Maurier, da stiu e foarte amuzant numele plus ca mai era si atat de plictisitoare. Am simtit un miros era asa de ciudat dar pur si simplu vroiam sa il miros si mai mult decat puteam eu. Crezusem ca numai eu il simteam dar cand am vazut ca si prietena mea Milla nu stiam ce sa fac. Datorita puterilor mele ( inca nu stiu cum naiba le-am capatat ) am putut sa ii spun doamnei Jamaica Du Maurier ca mie imi este foarte rau ( nu imi era dea adevaratelea ) si ei bine nu  ma crezut de aceea a trebuit sa apalez la puteri, plus ca am spus am mare nevoie de cineva care sa ma duca pana la cabinet si ei bine, bineinteles ca acel cineva a fost cine altcineva decat cea mai buna prietena a mea. Cand am iesit din clasa nu am vorbit nici una cateva minute bune si ei bine eu una tot ma mai gandeam ce se intamplase cu mirosul ala nici macar nu ma puteam abtine sa nu ma gandesc la el, era un miros atat de ciudat. Nu stiam ce sa fac daca mirosul era vrajit daca dupa cateva ore incepea sa ma doara capu si cine stie ce naiba mi se mai intampla, la naiba ( mda, singura mea injuratura ) nu puteam sa permit asta ! Dintr-o data am auzit-o pe Milla si am iesit din gandurile mele. 

- Valery! Macar ai auzit ce ti-am spus ? Ce mama naiba facem acuma, daca mirosul asta pentru noi e toxic ?

- Nu stiu Milla, pur si simplu cred ca ar trebuii sa mergem la Dragomir, el stie foarte multe, adica serios el ma ajutat foarte mult cu puterile.

- Mda... te-a ajutat foarte mult. Nici macar nu stii ce putere practici. Vrei sa mergem la el doar ca esti peste cap indragostita de el ! 

Ramansesem surprinsa, niciodata Milla nu imi mai zisese ca il plac pe Dragomir, adica e dragut normal la cum arata... are ochii aceia albastri parca nu poti sa nu te uiti la ei si parul acela negru pana la umeri, atat de frumos si atat de puternic pare cand vrea sa ne ajute si...

- Nu pot sa cred ! Valery ai inebunit de-tot ! Visezi cu ochii deschisi cand noi suntem poate chiar pe moarte! Si de ce il iubesti ? Doar sti ca el e un vampir si tu o zana ! 

- Nu e inca un vampir, este inca un novice, Milla chiar nu vreau sa ne certam acuma. Mai ales pentru Dragomir.

- Bine, poate ma luat si pe mine putin valul, scuze. Deci ce facem in final ?

- Pai mergem la Drag..

Milla pufni imediat dupa ce auzi ca vroiam sa zic Dragomir.

- Valery ce nu intelegi ca nu mergem la Dragomir ? Nu vreau sa se indragosteasca de tine. Sti care sunt consecintele si Dumnezeule, mai ales daca ii dai sange... ghh ! Sti cum o sa iti zica lumea dupa aceea, tot ce vreau e sa fii fericita Valery ! si mi-a schitat un zambet sramb, asa cum facea ea mai mereu cand era stresata.

- Of ! Si atunci ce facem ?

Dupa ceva timp Milla avu o idee pentru ca imi dadui seama cum i-au sarit carliontii ei roscati la ideea ei, acuma avea un licar de speranta in ochii ei verzi ca smaraldul.

- Ce idee ai ? am intrebat-o nerabdatoare.

- Ei bine e o idee cam nasoala dar mai mult e idee ta... Si si-a pus mana pe bratul meu si a continuat sa imi spuna : Uite Valery stiu ca il iubesti pe Dragomir. Acum vom merge la el ca sa ne ajute sa aflam ce se intampla cu noi dar o sa fie ultima zi, asa ca promitemi ca o sa il uitit.

La naiba, acuma trebuia sa il uit? Cum puteam sa il uit pe Dragomir. Asa ca am tras o minciuna cat mine de mare celei mai bune prietene. Eram chiar nechibzuita.

- Promit, Milla! si am strans-o in brate.

Cand am ajuns in parcarea scolii mini cooper-ul meu rosu astepta. Dar nu puteam sa conduc ma simteam prea rau ca sa conduc asa ca am rugat-o pe Milla sa conduca. Si ei bine, a  acceptat. 

In timpt ce somnul m-a cuprins am si inceput sa visez si hait ca fix pe Dragomir l-am visat. Eram intr-o camera si eu aveam pe mine o rochie neagra cu niste pietricele argintii, iar cand dadea luma lunii pe era ei bine , raspandeau peste tot in camera intunecata. Iar Dragomir, Dumnezeulee!! Era uimitor, atat de stilat si cu costumult acela pe el si ochii lui, ochii aceia cand te uitai in ei pur si simplu te scufundai in ei. Si dintr-o data ma sarutat pe gat. Am gemut. Cand si-a scos coltii am tresarit si m-am trezit.

Era socant, cat imi dorisem in vis sa ma muste, sa guste din mine... iak ! Chiar deveneam o tarfa pentru sange? Nu, nu poate sa fie adevarat, Valery Porter terminta cu prostiile nu poti sa devii o tarfa pentru sange! Si am incercat ca de atunci sa nu ma mai gandesc dar in minte imi tot aparea sarutul lui si la naiba, coltii aia.