Puterile Intunericului

>Capitolul 14<

                    UN CIOCANIT IN USA m a trezit din visul meu, m-am frecat la ochi si am tras cu ochiul in oglinda de pe peretele din camera mea, mda parul meu era ciufiulit si ochii umflati. Daca ma vedeai imi ziceai ca nu as fi dormit de ore intregi, poate chiar zile. Am dat repede cu peria prin parul meu lung si ciufulit si am fugit spre usa ca sa o deschid. Cand am deschis usa nu era nimeni pe hol, doar doi gardieni de paza stateau la capatul  holului. Chiar, cand am vrut sa inchid usa, ochii mi s-au indreptat spre plic de pe covorul rosu al holului. Prima data am ezitat sa il iau, dar intr-un sfarsit m-am gandit ca ce putea sa fie asa de grav. Am deschis plicul de culoarea cenusei de trandafir, dupa care am desfacut biletul. Caligrafia era foarte eleganta, aproape imposibil de descifrat. 

Valery,

    Cred ca deja ai inceput sa te antrenezi la Curte si presupun ca ti-ai facut si prieteni. Eu una sunt deja pregatita, doar te astept pe tine sa fi gata pentru moarte. Sa stii ca eu am rabdare pentru tine Valery, dar intr-un final tot va trebuii sa iesi afara si sa te lupti cu mine. Eu te voi astepta si Dragomir la fel. Inca tanjeste dupa sangele tau.                                              

                                                                                                                               M.

      Inima imi batea atat de tare, incat ma miram cum de nu imi iesea din piept. Milla era cea care imi scrisase biletul, stiam asta pentru ca auzisem de la Selene ca trebuia sa ma lupt cu ea si chiar ea dorise asta. Inca bu imi venea sa cred ca isi dorea asa de mult ca eu sa fiu moarta. Iar Dragomir, inca tanjea dupa mine, mai bine zis dupa sangele meu. O aminitre mi se reintorsase in minte, aceea cand Dragomir se sarutase cu Milla. Poate chiar se iubeau. Poate planificasera de mult timp sa ma omoare. Am incercat din rasputeri sa imi alung gandurile din cap si mi-am strans ochii cat am putut ca sa imi opresc lacrimile care mai putin imi suroiau pe obraji, dar nu am putut sa le opresc. Durerea cauzata de Milla si Dragomir era prea mare. Simteam cum o parte din mine se destrama, fiecare amintire a lui Dragomir care imi aducea aminte de clipele in care eu crezusem ca ma iubea cu adevarat, iar saruturile, acele saruturi in care ma topeam, eram atat de sigura ca erau din iubire, dar nici vorba din razbunare sau altceva. Atat de dureros, iar cel  mai dureros dintr-e toate acestea era ca eu inca il iubeam. Nu puteam sa nu il iubesc, fiecare particica din mine il iubea pe Dragomir. Iar Milla, ea pur si simplu... nu puteam sa o vad ca pe un dusman. Din copilarie ea fusase prietena mea cea mai buna. Lumea luase o intorsatura asa de ciudata incat nu mai deosebeam visul de realitate. 

          Un alt ciocanit la usa sa auzit, iar acum m-a trezit din gandurile mele infricosatoare. Era Selene. De data aceasta nu mai era imbracata elegant, era imbracata sport. Iar parul sau lung si matasos acum era prins intr-o coada de cal. Mi-a zambit si si-a pus mainile in sold in timp ce imi zicea : 

- Ce faci Valery ?! Credeam ca te voi gasi imbracata deja in echipament. Azi o sa fie prima ta zi de antrenamente, plus ca azi o sa iti alegi profesorul de antrenamente.  Mi-a spus Selene.

Am facut ochii mari, de uimire la antrenamente. Tot ce aveam acum in cap era scrisoarea lui Milla, adica mai ales " Cred ca deja ai inceput sa te antrenezi la Curte ", de unde stiuse? Oare avea spioni? Poate chiar si acuma ma spionau. Am oftat si am dat din cap, in semn ca nu vreau sa fac antrenamente. Selene sa apropiat de mine mirata si ma zmucit, sperand ca o sa imi revin. Dar eu m-am desprins din bratele ei si m-am rastit la ea :

- Ce nu intelegi ca nu vreau sa ma antrenez? Ah, si cand aveai de gand sa imi spui ca eu o sa ma lupt cu cea mai buna prietena a mea ! Dar nu numai o lupta ci o lupta pe viata si pe moarte ! 

- M-ai urmarit. a spus Selene cu o fata neutra.

     Am sovait putin dupa care am inclinat din cap, iar cateva fire ciufulite mi-au picat pe fata. Nu stiam cum sa ii spun ca nu o urmarisem, desi adevarul era ca eu chiar o urmarisem. Si ma mai intalnisem si cu un super tip care era un Oh Dumnezeule, Raymond ! Uitasem complet de el. Oare atat de rau se suparase pe mine. Chiar si Selene a observat schimbarea mea, asa ca ma intrebat daca se intamplase ceva. I-am raspuns ca nu dormisem destul si intr-un final am inceput sa imi iau echipamentul de sport, pe care nici macar nu stiusem ca il aveam in dulap. Dupa ce am terminat de imbracat echipamentul, mi-am prins si eu o coada de cal, ca a lui Selene. 

     Dupa ce am mers prin palat vreo cinci minute, am ajuns intr-o sala imensa cu o masa ovala in mijloc.

   NU.SE.POATE.

           Era camera unde Selene a fost pentru a afla cu cine o sa ma lupt. Si da, eu o urmarisem. Toti cei sase supranaturali-superiori erau acolo, in acea sala, cand au vazut-o pe Selene toti s-au ridicat in picioare si salutand-o. Eu am zambit mai tot timpul, dar cand l-am vazut pe Reynold nici nu mai stiam daca mai zambeam, eram ca si cum hipnotizata de el, era un sentiment asa ciudat, simteam cum un fior imi trecea pe sirea spinarii si am presupus ca era din cauza ca era firg in sala. Intr-un tarziu am reusit sa ma desprind din ochii lui Reynold, iar Selene a inceput sa mi prezinte pe cei sase supranaturali-superiori. Toti erau diferiti, fiecare avea o putere aparte. Erau deosebiti si pur si simplu orbitori de frumosi. Dupa ce Selene a terminat sa mi prezinte pe cei sase supranaturali, printul Alvin a venit si el. El mi-a zambit normal, dar un licar de iubire in ochii lui se ivea. Dar imediat a disparut, asa ca am decis ca nu vazusem nici-un licar de iubire in ochii sai. Dupa cateva minute, Selene mi-a spus ca acum trebuie sa imi aleg antrenorul. Ea era atat de sigura pe ea, ca si toti ceilalti, dar in ea vedeam ca era mai sigura decat toti ceilalti adica ea credea ca o sa o iau pe ea. Si normal ca pe ea o luam, doar ea imi daruise puterile, ea acuma era ca o mama pentru mine. As fi facut orice pentru ea, numai sa nu o dezamagesc. Dupa ce am trecut cu privirea peste toti am realizat ca numai ea se imbracase in echipament, era asa de sigura ca, chiar ma uimea. Si cand am deschis gura sa spun ca o sa o aleg pe Selene, eu si Reynold ne-am intalnit privirile, ochii aceia gri au patruns in mine atat de tare incat iarasi un fior rece dar si cald mi-a trecut pe sira spinarii, acel sentiment ciudat de atractie pentru el ma invaluit si nimeni nu mai era pentru mine in incapere, numai eu si Reynold. Noi doi. Atat. Si dintr-o data gura mea incerca sa spuna alegerea si aceea find Reynold, stiam ca nu e bine si nici nu vroiam sa spun acel nume, dar de fapt eu vroiam, sentimentul meu era ca trebuia sa il iau pe Reynold, dar inautrul meu spunea ca cel mai bine trebuie sa o iau pe Selene, pentru ca ea era alegerea mea cea mai buna, desi si Reynold era o alegere buna, o parte din mine nu vroia sa fie in preajma lui, asa ca am incercat sa ma lupt sa nu spun ca il vreau pe Reynold. Dar doar pentru cateva secunde, deoarece simteam cum acel sentiment se amplifica din ce in ce mai mult si pur si simplu nu am mai putut lupta cu el si serios am incercat din rasputeri sa lupt contra acelor sentimente. 

- Reynold, cu el vreau sa ma antrenez. Am spus eu.

         Reynold mi-a zambit dupa care ma imbratisat. Parfumul sau mi-a invaluit tot trupul si acel fioar care  inainte fusase rece ei bine acuma era cald si pur si simplu il adoram, iar furnicaturi peste tot ma gadilau. Adoram acel sentiment, era profund, pur, era iubire. Da, asta era. Era sentimentul de iubire. Dar, nu era posibil. Eu inca il iubeam pe Dragomir, eu inca tanjeam dupa el, cum era posibil sa il iubesc si pe Reynold ? Poate doar mi se paruse, poate erea doar in mintea mea asta. Iar cand el s ad despartit de mine, acele furnicaturi si sentimente au disparut atat de brusc incat simteam ca si cum pana atunci dormisem, ca si cum eu doar visasem. Cand m-am uitat imprejur am vazut ca numai Selene ramansase acolo si imi zambea, dar era un zambet suparacios. Am luato in brate si mi-am cerut iertare ca nu o alesasem pe ea. Ea ma sarutat pe frunte si mi-a spus ca oricand am nevoie de ceva ea mereu ma va ajuta asa ca sa o caut daca vreau sa fac antrenamente in plus sau altceva. Eu i-am raspus printr-o imbratisare inainte ca ea sa. Dupa care Reynold ramansase nemiscat si se uita in gol asa ca vrusasem sa ma duc inapoi in camera dar el a strigat la mine sa stau. Eu m-am incruntat si l-am intrebat de ce vroia sa raman. Dupa care el mi-a spus ca trebuia sa ramanem pentru antemanete. Eu m-am strambat dupa care am dat afirmativ din cap. Nu stiam ce sa fac, era tare ciudat sa fac antrenamente cu el. Dupa cateva minute, am plecat din acea sala. Reynold nu imi spusase nimic pe drum, unde o sa mergem.