Puterile Intunericului

>Capitolul 9<

                ZIUA A INCEPUT BINE, deja aveam planificat ce o sa fac, termin orele si dupa aceea ma voi duce la Milla si o voi invita la suc, trebuia sa am pe cineva aproape si acel cineva era sigur Milla, prietena mea din copilarie, cea mai buna prietena a mea, trebuie sa ne impacam. 

Orele au trecut destul de greu, dar au trecut fara certuri cu profesorii sau altceva de genul acesta. Cand iam spus Millei ca vreau sa vorbesc cu ea despre ce mi sa intamplat si imi pare rau plus ca am mare nevoie de ea, ma luat in brate si a zis:

- Hai la mine sa imi povestesti, poate dupaia ne uitam si la un film.

Am mers amandoua in mini cooper-ul meu si cand am ajuns acasa Milla era singura acasa, adica amandoua eram singure, presupun ca parintii ei erau mai mereu la serviuciu pentru ca nu ii mai vedeam aproapre deloc. I-am povestil absolut tot Millei si parea socata de ce mi se intamplase dar si curioasa in acelasi timp, asa cum a fusase si Dragomir, i-am spus tot, absolut tot, chiar si faza cu soaptele lui Dragomir, iar cand am auzit iarasa acele soapte in mintea mea " Ma voi intoarce dupa tine, Valery... " am tresarit si cred ca si Milla si-a dat seama pentru ca ma luat imediat in brate si mi-a spus ca a fost foarte ingrijorata pentru mine, m-a sarutat pe frunte si mia zis ca de acum incolo totul o sa fie bine. Parca ma mai linistisem la vorbele ei calde si blande. Dupa ce am mai stat la o barfa mica , si am mai vazut un film impreuna, am plecat, acum ma indreptam spre plaja vroiam sa fiu eu, intunericul si luna, chiar ma linisteam cand stateam intinsa pe nisipul fin si cand valurile marii imi gadilau talpile.

M-am urcat in mini cooper-ul meu si de data aceasta nu m-am mai grabit, am mers incet, chiar am facut si o oprire la McDonalds. Cand am ajuns pe plaja deja ma simteam relaxata, prima data m-am gandit sa fac o plimbare, dupa ce picioarele m-au lasat m-am asezat jos pe nisip si mi-am coborat picioare in jos ca apa marii sa imi ajunga la talpi. Era un sentiment placut si cel mai important era relaxant. Dupa cateva minute m-am gandit sa ma bag in apa. Cand am intrat in mare luna se revarsa pe mine si vartejuri de apa ma gadilau pe tot corpul, dar dintr-o data cineva a pus mana pe bratul meu si atunci din semiluna mea de pe mana dreapta a iesit intunericul, magia, puterea la iveala. Dar surpriza a fost si mai mare cand am vazut pe cine aruncasem afara din mare, era Selene, la naiba. Sa ridicat imediat si mi-a zambit.

- Inveti repede, fiica a Intunericului, si m-a sarutat pe maini  inainte ca ea sa zboare.

De ce ma sarutase pe maini, eu stiam ca numai barbatii saruta femeile pe mana. Era ciudat, dar si mai ciudat a fost cam mi-am privit palmele, firicelele care iesisera din semiluna acuma se lungisera si se catarasera pe degete, arata ca si cum aveam niste manusi, dar niste manusi facute din argint, era uimitor, nu puteam sa imi iau ochii de la palme. Intr-un final am putut sa imi dezelipesc privirea de la ele, dar totusi a fost greu. M-am indreptat spre mini cooper-ul meu si am plecat de acolo.

Cand am ajuns acasa, deja vroiam sa ajung in pat si mai putin ca atipisem daca nu auzem niste soapte " Valery, trezestete... "  imi era teama, nu vroiam sa ma trezesc dar tot auzeam acele soapte " Valery, trezestete... "  , ce faceam acuma, daca era Dragomir, ma va ucide pentru ce ii facuse Selene si sunt sigura ca el era, dar dintr-o data mi-a venit in minte, daca vroia sa ma omoare nu putea pentru ca : 1. Ma iubeste si sunt sigura ca daca ma iubeste nu m-ar omora.

2. Am si eu puteri supranaturale si daca m-as chinui putin poate chiar l-as invinge.  

Iar 3.Daca nici un dintr-e acestea nu erau bune atunci sunt sigura ca Selene, zana Intunericului va veni si ma va salva asa cum a facut si in ziua in care din cauza unei anumite magii nu puteam sa ma dezlipesc de Dragomir si el mai putin ca era sa ma muste.

Dar nu a fost Dragomir, chiar am oftat cand am vazut-o pe mama care deja era isterica ca nu ma trezea, crezuse ca luasem pastile si deja se pregatise sa sune medicul de familie. 

- Valery, am venit la tine sa te intreb daca iei masa cu noi, dar daca esti obosita pot sa ti-o aduc aici. Pe chipul ei se citea ingrijorarea si avea o voce protectoare, materna. Rea, buna, mama mea ma iubea mult si cand faceam tampenii mereu ma certa, iar eu nu acceptam deloc ca ea sa ma certe, nici cand eram mica nu acceptam, dar tot asa o iubeam mult si cand mi-am dat seama ca ea chiar se ingrijora pentru mine si pentru sora mea mai tot timpul, nu am putut sa nu ma abtin din a lua-o in brate si sa ii spun " Te iubesc ". Ea parea mirata dar si ea a spus ca ma iubeste. Poate in momentele acestea avem nevoie de ea, poate ea stia raspunsul la intrebarile mele. Dar imediat mi-am dat la o parte gandul, nu era bine, daca mama afla ca sunt zana nu ma mai lasa deloc sa ies din casa asa ca i-am zambit si i-am spus :

- Nu mi-e foame, am mancat la McDonalds, si nu ma prea simt bine acuma asa ca, cred ca o sa ma culc la loc.

- Of, bine atunci. Si ma sarutat pe frunte in semn de noapte buna.

Dupa aceea am adormit imediat, nici nu am mai stat pe ganduri.