Puterile Intunericului

>Capitolul 4<

          CAND AM CIOCANIT IN USA, Dragomir imediat mi-a deschis usa si mi-a afisat un zambet dinala de-al lui sexy.

- Hei, Dragomir stiu ca ai crezut ca nu o sa mai vin dar am mare nevoie de tine.

- Oh! Sigur Valery, cu mare placere te ajut.

Dupa ce am intrat in camera am stat putin pe ganduri ceva inauntrul meu nu vroia sa ii spun, nu intelegeam de ce, dar eu vroiam sa ii spun tot amanunt cu amanunt, dar cuvintele nu imi ieseau afara. Asa ca l-am intrebat ce a mai facut.

- Pai ei bine, Valery am avut treaba cu Academia dar daca te gandesti ca nu m-am gandit la tine in acest timp pai oho... m-am gandit aproape mereu. si mi-a zambit.

Chiar era dragut din partea lui sa se gandeasca la mine tot timpul, of dar eu ce fac acuma ca nu puteam sa ii spun, poate zanele nu vor sa ii spun lor... Dumnezeule deja deveneam obsedata cu zanele si vampirii. Nu cred ca era din cauza zanelor, poate ma deranja ca ma gandeam ca Dragomir radea de mine daca o sa ii spun ca l-am visat.

- Hei Valery, vrei o ciocolata calda? 

- Sigur.

Dragomir a luat patru pachetele si a pus doua cate doua in fiecare pahar, stia ca mie imi place mai concentrat. Chiar era dragut.

- Deci , ai venit pana aici la Academie, numai ca sa ma intrebi ce am facut? Adica serios Valery te cunosc foarte bine, doar esti prietena mea cea mai buna. Zimi ce sa intamplat. Sa intamplat ceva cu Milla ca vad ca nu este cu tine ?

- Nu. Numai ca nu stiu cum sa iti zic.

Of firar chiar asta trebuia sa zic... " Numai ca nu stiu cum sa zic " acuma ma va crede o fraiera. Si parca mi-ar fi citit gandurile desii eu stiu ca vampiri nu pot citi gandurile, numai prin constrangere mi-a spus :

- Hei tu nu esti fraiera, nu trebuie sa te gandesti sa imi zici cumva ce ai pe suflet, zimi asa cum iti vine tie, ca doar nu sunt eu profesor care te asculta, sunt cel mai bun prieten al tau asa ca, dai bataie. Mi-a zambit si a luat o inghititura de ciocolata calda.

- Pai... 

I-am spus tot, absolut tot, chiar si primul vis pe care il avusasem in masina cu Milla. Dar Dragomir, nu parea socat, parea doar amuzat , ca si cum el ar fi produs ambele visuri.

- Pai ei bine, Valery... si as vrea sa stiu cum sa opresc luna sa nu te mai vegheze.

- Dar nu despre asta e vorba, eu nu inteleg cum luna ma vegeaza.

- Pai fiecare zana are cate ceva care o vegheaza ca de exemplu una poate sa aiba soarele, alta marea, alta pamantul si tot asa.

- Aa!

- Mda si, si mai interesant este ca fiecare zana are o putere anume, depinde si de ce supraveghetor ia fost dat... de exemplu zana care are ca supraveghetor soarele, poate sa arda adica este specializata in foc.

- Wow , Dragomir... eu in ce sunt specializata ?

- Pai... inca nu stiu. 

- Oh... oricum mersi mult, ar trebui sa plec.

- Stai!  mi-a strigat Dragomir si dupa aceea m-a prins de mana si ma sarutat. Maiculita, ce mai sarut defapt nu sarut ci saruturi, dar trebuia sa opresc nebunia asta pentru ca deja Dragomir incepuse sa ma puna in pat si mi-a dat geaca jos. Of... din pacate, am oprit tot.

- Dragomir, cred ca nu e bine... adica...

- Valery, scuzama nu am vrut sa ajung asa de departe...

- Este OK Dragomir. L-am sarutat repede si am plecat. Cred ca inca ramansese pe pat gandindu-se cum putuse sa faca o asemenea gafa, dar ei bine gafa a fost placuta ( hihi ).