Eu ştiu ceea ce suntem şi ceea ce nu suntem.
Suntem rătăcirea vantului pierdut prin netimp,
Suntem suspinul ploii torenţiale după cerul ne regăsit,
Suntem căderea frunzelor toamna, cântând
Suntem dansul naturii, şuierând.
Eu sunt luceafarul de la apus, tu, cel din răsărit,
Suntem ploaia de vară ce udă pământul, pentru a nu seca
Suntem renașterea, festivalul naturii, primăvara
Suntem melancolia morţii iarna, albă, pură, reflectând argintul
Suntem urletul lupului, scânteia lunii pe bolta cerului
Tu eşti lumină, eu întuneric, eu nu sunt binele, tu eşti un rău puternic
Nu ştiu cine-a-nceput, sau cum s-a sfârşit, anotimpul intens
De zbor printre dor, de zâmbet şi de priviri în cor
Noi am furat în neștire privirea timpului prin lume,
Am orbit fumul cu mantie gri, rece, peste suflete.
Noi suntem şi am fost, suntem primul păcat
Suntem rază divină, cascade-n furtună
Focul furnal şi apa din oaze,
Absolutul ne cunoaşte, de o veşnice...
Suntem cei ce au fost la începutul tuturor
Suntem tot şi nimic, echilibrul suprem.
De ne-am fi atins mai mult, am fi creat cutremur,
Pământul s-ar fi clătinat şi-ar fi crăpat,
De sfidam destinul crud ce ne-a fost dat.
Suntem oponența, noi, poluri opuse,
Nordul şi Sudul, mereu contra puse
Soarele şi Luna, sacrificiu continuu
Unul pentru altul, noi menţinem ritmul.
Însă tot ce nu suntem, tot ce a mai rămas
Motivul pentru care, balanţa s-a retras...
Noi n-am fost sortiţi pentru viaţa de-acum
Să fim împreună, să facem totul scrum.
