Te-am aflat din veşnicie
Ca un orb privind la stele
Într-o noapte, cine-o ştie?
A singurătăţii mele
Şi din boltă tot scoţându-mi
Lungă a inimii durere
Nu găseam într-însa gânduri
De iubire să ofere
Şi ai căutat cu mâna
Ca-ntr-o mină părasită
Să aflii singur comoară
Ce nu se lăsa găsită
Iar acum din toată vraja
Unde te-am găsit odată
Nu te aflu nici în oaza
În lumină cufundată
Nici în nori, şi nici în stele
Nici în pasări călătoare
Nici în lună, nici în vele
Ce împing corabia pe mare
Dintre atatea mângâieri
Şi minuni ce mi-ai dat ieri
Nici să caut nu mai am puteri
Azi nu te aflu nicăieri.
