Nimic Ornamental

Rătăcit

Raiul l-am părăsit, nici iadul nu mă vrea
M-am rătăcit cu voia mea, în gând pe undeva.
În stânga urlă îngeri, în dreapta îmi plâng demoni
Deasupra petale de suspin cu miros de temeri.

Ecoul e pierdut în corzile vocale
Sau s-a ascuns de frică, să nu-l trimit la cale.
Tot ştiu c-am otrăvit lacrima cerului
Tot ştiu c-am liniştit mersul pământului

C-am zguduit placid și cântul vantului
C-am ars în plan oniric buzele timpului.
Ploaia mă spală iar, îmi stinge focul rar
Lacrima cade-n gol, în picur negru, clar.

Culoarea fuge, zboară, pe mâini încet coboară
Vibraţii de abis, pastel de corb, închis.
Aici e tot desprins, e neant şi e un vis
Un aer îngheţat, un ceas neacceptat.

Florile mor în exterior, înăuntru cântă-n cor.
Poate aici stau, sau poate nu
Ştiu că nimeni nu-mi măsoară ritmul
Și-l pierd şi-l rog şi-l leg de mine simplu.

Se zbate, şi se duce unde şi-a interzis singur
De-l simt jelind un mut suspin, îmi pare
Şi sabia mai departe,
Și steagul mai aproape.