Sunt un monstru acid
Perfect, negru, infernal, distinct
Rup guri de rai și-n cer dau grai
De cuvânt roșu să se-aprindă focul
Să plângă demonul
Cu ochi albastru și lumini vibrante în retine
De sfinţi împietriţi cu dinţi ascuţiţi şi spate însângerat
Ca un înger cu aripi tocate de greul firii, de calea iubirii
Lăsat fără cuvinte, iar și iar, de oameni
Atinge răutate și îi ies flamuri
Albe ca lumina, pure ca argintul
Nu-nțelege ura, nu ține măsura
La sentimente cutremurătoare ca un curcubeu
Rupt pe pâmânt, aruncat în văzduh
Lumea lui fără margini,
Se termină în marginea sufletului.
Fiinţe lucide, otravuri poleite cu aur
Imposibil să te înțelegi cu ele
Ca un decăzut printre stele.
