Între valurile mării

26. Autobuzul și elasticul de păr

La restaurant a fost mult mai dificil să isi anunțe plecarea. Este a treia vara cand lucreaza aici, se stie cu toata lumea si a format prietenii cu colegii. Primul lucru dimineata si-a anuntat seful si in timpul turei doi colegi de care a prins drag, apoi la schimbul de ture a cerut cinci minute cu toți ca sa fie treaba treabă. A ajuns sa promita ca vor iesi la suc, deci va face asta. Va mai veni la munca inca patru ture, tocmai cat sa ajunga la urmatorul salariu.

Afara o astepta Marius, spre surpriza ei. Urma sa facă naveta cu o colega, dar i-a lasat repede singuri atunci cand s-au sărutat de salut. Irina stie ca Oana e mai rusinoasa la subiectul asta, deci nu a mai strigat dupa ea.

Marius i-a explicat cum se intorcea de la plaja cu Adi si Mada și era in zona, asa ca le-a zis sa il lase la ea. De unde și ghiozdanul cu urme de nisip din spatele lui. Au luat-o la pas spre statia de autobuz, unde au avut noroc sa-l prinda inainte sa o ia din loc. Majoritatea locurilor erau ocupate, rămânând sa stea in picioare, singurii de altfel. S-a umplut la urmatiarea statie. La cea de dupa asta, se tineau cu mâna de aceeasi bara verticala, cu genunchii apropiati.

Si nu conta asta, caci ei isi aruncau priviri jucăușe si faceau remarci o data la cateva secunde.

Irina rade la ceva povestit de Marius de azi cand soferul pune o frana mai brusca si isi simte fundul atins de maini straine. Isi întoarce capul imediat si da de un barbat de varsta mijlocie ce priveste pe geam, cu o mana pe spatarul unui scaun. A fost pentru mai putin de o fractiune de secunda, asa ca Irina o lasă așa si da din cap spre Marius.

Cateva momente mai tarziu, acțiunea se repeta, i se adauga partea din fata a bazinului si nu mai e vorba de o fractiune de secunda. Il lasa pe Marius sa ii prinda mana pe bara in micul lor joc proaspat inventat si se intoarce la barbatul ala. Se uita la ea si poate, doar poate, Irina ar fi lasat-o asa si de data asta, dar gunoiul are tupeul sa ii zambeasca. Se uita la ea de parca este un joc intre ei doi si iei ii provoaca placere ce se intampla.

Irina vorbeste pe un ton ridicat decat, incat sa auda toata lumea din autobuz.
- I-ati mainile de pe mine!

Barbatul isi duce mana libera la spate, de parca asta l-ar scoate de pe lista cu cei ce fac lucruri de genul. Se incrunta amuzat de parca cineva i-a spus ca afara ploua cand clar se vede soarele.
- Calmati-va, domnisoara. Ce sunteti asa mahalagioaica? Stam ca sardinele, e imposibil sa nu ne atingem putin.

Doamne, cate injuraturi ii stau Irinei pe limba.
- Incearca sa nu te mai atingi de mine. Asta include si fundul meu, spune ea pe acelasi ton ridicat.

Irina se intoarce cu fața inainte, iar mana de pe bara este alba de inclestare. Aproape tremura de nervi. Se lipiteste practic de metal, facandu-si bratul sa stea intr-o pozitie incorfortabila.

Si iar simte ca vrea sa isi zmulga pielea de pe ea atunci cand gunoiul din spatele ei trece la a treia incercare. Irina nu sta pe ganduri si isi ridica piciorul, calcandu-l tare si dureros. Irina este in teneși, el in papuci.
- Curva mica, sa mi-o-

Aude din spatele ei, apoi alta voce, una ce o face sa piarda putin din incordarea dintre umeri, mârâie:
- Termina propoziția. Te provoc. Hai sa vedem daca ai tupeul la fel de mare ca nesimțirea. ... Nu-l ai? Asa ma gândeam si eu.

Marius face in asa fel incat sa stea fix pe fix in spatele ei, iar Irina se uita pe sub bratul lui in spate. Oameni se uita la ei trei. Asta era intenția. Nu conteaza ca unii ii privesc de parca ea si Marius sunt vinovatii, macar ii face atenti.

Dar experimentul ala social de om chiar are nivel de nesimtire ridicat. Irina vede cu coada ochiului cum mana cu care se tine de spatarul scaunului incearca sa atinga genunchii unei puștoaice de pe locul din spate. Doamne, pare de varsta lui Luca...