Notă

32 3 4
                                    

A fost extrem de eliberator atunci când am scris "Sfârșit". Doi ani de când l-am început, un an și jumătate de când este publicat.

Am terminat un proiect extrem de drag pentru mine, ce îmi consuma mintea de dinainte să încep primul capitol.

Vă mulțumesc tuturor celor care au stat cu mine, în inconsistența mea de a posta și au urmărit povestea Irinei și a lui Marius. Apreciez fiecare steluță. Am adorat fiecare comentariu. Sunteți minunați.

Desigur, cartea are nevoie de editări și voi ajunge și acolo cândva.

Irina și Marius sunt două persoanje cu caractere puternice. Diferite de mine. Adesea scriam ceva și mă gândeam "nu, stai, nu se potrivește cu ei." Extroverți, dinamici, orgoliosi. Genul de persoane de care dai și te gândești că da, lumea îi place și nu ar avea motive să nu o facă. Cred că cu toții am fost geloși măcar o dată pe o Irina sau un Marius.

Au fost foarte amuzanți de scris la unele faze. În altele, voiam să mă cert cu ei, căci nu voiau să mai vorbească cu mine, mai ales spre final. Marius îmi zicea "Ghici ce fac" iar Irina "Haide, știi. Eu nu o sa zic, dar știi." Nu prea știam. O luam pe ghicite: asta sigur nu se potrivește, deci s-ar putea să fie astalaltă.

Au fost momente în care mă înțelegeam mai bine cu restul personajelor. Cei din grupul Irinei și a lui Marius sunt interesanți toți și îmi pare rau că nu am reușit să introduc tot ce mi-am dorit.

Sincer, cel mai ușor de scris a fost ultimul capitol, căci știam finalul dinainte să știu acțiunea cărții. M-am distrat și sper că se observă.

Nu știu sa îmi iau la revedere, așa că o să închei aici. Mulțumesc! Mi-ar plăcea să vă aud părerea voastră, nu știți cât contează.

Ne vom vedea la alte proiecte!!!

Între valurile măriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum