Între valurile mării

29. Amintiri și consecințe

Ca sa inceapa ziua bine, Irina se trezeste pe sunetul de bormașină si dat cu ciocanul. Se poate presupune ce chef de viata are, mai ales dupa o seara in oras. Este putin trecut de ora 9 dimineata si ar fi vrut sa mai doarma, dar vecinii ei nu erau de acord cu planurile sale.

Deci își ia micul dejun si da o fuga pana la cea mai apropriata alimentara, de unde face rost de cutii de carton, apucandu-se apoi de treaba. Începe cu hainele pe care stie ca nu prea le poarta, apoi carti, poze, obiecte de care se putea lipsi. La miezul zilei se trezeste si Luca, ce o priveste ca pe o nebuna cand intra in camera ei si o vede in harababura.

Dupa-amiaza continua vânătoarea de chirie cu tatal ei, ignorând micul junghi ce își face loc in pieptul ei atunci cand revizuia locatiile gasite cu turistul.

Urmatoarea zi se trezește cu mama ei, aducandu-i rufele uscate in camera. Cand o vede treaza se aproprie si ii lasa un sarut pe frunte.

- Neata, Iri! Te mai vad si eu in patul tau pana pleci. Pe unde ai fost in ultima vreme?

Irina ridica un umar.
- In oraș.

Se stramba la propria voce ragusita.

Mama ei ii zambeste peste umar in timp ce uda plantele.
- Bine ca nu in Tulcea la o cafea.

Irina scanceste si se intoarce pe partea cealalta intr-un ghem. Si-a amintit de momentul in care i-a povestit lui intamplarea asta. I se pare la ani lumina departare.

Tresare cand mama ei se urca peste ea si o strange in brate. Se zbate in zadar.
- Lasa-ma sa te iubesc. Nici nu stiu cand am mai prins o dimineata impreuna. O sa pleci si iar o sa te vad numai pe telefon.

Irina o strange la randu-i cu mana libera, cealalta blocata undeva între cearceaf si ea. Inspira adanc si întărește imbratisarea la simțirea parfumului specific al mamei. Se simte brusc coplesita de sentimente, iar grijile si parerile de rau si toata iubirea din inima ei se invart intr-un uragan si tot ce poate face este sa stea in caldura bratelor celei ce a crescut-o.

Mama ei se desprinde prima, lasandu-se pe o parte. Apoi ii zambeste intr-un fel ce Irina l-a asociat inca de mica unui "zambet de vulpe".

- Hai, Iri, ajuta-ma sa ma ridic, ca nu pot singura cu șoldul ăsta.

Desi expresia faciala da de inteles ca stie ce face, Irina se ridica din pat, tragand-o apoi de maini si pe ea. Mama ei o tine de antebratul drept si o trage dupa ea.
- Ah, pai daca tot te-ai sculat, hai sa ma ajuti prin casă.

Irina stia ca va urma ceva de genul si mai stie si ca, daca i-ar spune ca este obosita, mama ei ar lasa-o inapoi sa doarma. Dar Irina o urmeaza in bucatarie după ce isi face toaleta de dimineata, fiindca e constienta ca are zilele petrecute impreuna cu familia numarate. De aceea il trezeste si pe Luca cu niste apa rece pe fața lui, ce, desi suparat, li se alatura.

***

Este luni dimineata si Irina se afla la sala cu Cristina. Nu asa credea ca va începe saptamana. Cristina a convins-o sa vina la o sesiune de-a ei, cu gandul ca o va ajuta sa-si puna ordine in ganduri. Nu asta s-a intamplat, dar Irina rasufla dupa aer dupa ce a transpirat la exercitiile prietenei sale. Drept urmare, a ramas in urma fata de colegele ei de suferinta timpurie, stand intinsa pe jos cat Cristina face ordine. Muchii o ard, picioarele ii tremura acum când urca scarile spre vestiar si inima ii bate neregulat. Dar e ceva in faptul ca se simte pe moarte, pentru ca se simte mai in viata decat a facut-o in ultimele zile.