4. Alarma si avionul

65 6 0
                                    


   Irina abia a auzit soneria telefonului lasat pe noptiera de langa pat. A raspuns fara sa se uite la apelant si si-a tras mai bine patura peste ea.

   — Irina, esti treaza?

   A recunoscut imediat vocea mamei sale si a mormăit indescifrabil.

   — Iri, hai ridica-te si i-al si tu pe Luca de la plaja.

   — I-al tu, a mormait in continuare.

   — Sunt la munca.

   — E mare, nu poate sa vina singur? a intrebat Irina rasucindu-se cu spatelela perete.

   — S-a dus tocmai in Mamaia la Phoenicia si a ramas fara bani de autubuz. L-am certat, dar tot trebuie sa te duci dupa el. Nu poate sa mearga atat pe jos. Haide, te rog.

   — Sa faca autostopul, a mormait Irina iritata.

   A auzit-o pe maica-sa cum a pufnit pe nas. Este suparata. A scos un sunet de exaperare si s-a ridicat din pat, aproape impiedicandu-se de laptopul uitat azi-noapte pe podea. S-a dus la baie si a tras apa.

   — Ai auzit, m-am ridicat din pat. Spunei ca in 5 minute plec de acasa.
 
   Irina si-a facut mecanic toaleta si s-a schimbat intr-o pereche de pantalni scurti gri si un tricou negru, larg si putin sifonat. Doar si-a desprins parul din cocul ciufulit si l-a prins in graba intr-o coada la ceafa.

   A sarit intr-o pereche de adidasi, nu ii place sa conduca cu șlapi, si-a luat cheile si a incuiat.

   A condus teleghidata pana la Phoenicia, doar cu radioul masinii dat la minim. A pleoscait plictisita cand a oprit in fata resortului. Nici macar nu a apucat sa bea un pahar de apa. 

   L-a vazut pe frate-sau cautand masina cu privirea si a claxonat scurt de mai multe ori. Acesta s-a apropiat repede si s-a trantit in dreapa sa, imediat urcand inca doi baieti si o fata in spate.

   — Ii duci si pe ei, nu?

   Irina s-a incruntat si s-a intors la cei din spate. Ii recunoscutea pe cei doi ca prieteni de ai lui Luca, dar pe fata nu o stia. 

   Fratiorul meu mic are iubita?

   Poate ca nu asa de mic, este aproape major.

   — Buna, Irina, au ranjit cei doi.

   Fata s-a incruntat spre unul dintre ei, apoi a salutat si ea. Deci e împreună cu... Vlad, parca il chema? Stie ca pe celalalt in cheama Rares, il stie de ani buni, dar mereu il încurcă pe Vlad cu cate altcineva. L-a vazut pe Luca cum s-a intors sa le dea o privire usturătoare baietiilor. Irina e sigura ca e subiect de discutie in conversatiilor lor mult mai mult decat i-ar fi placut fratelui ei. 

   — Da, buna, a murmurat ea si a iesit din parcare, plecand spre cartierul lui Rares.

   Pe drum a fost martora la discuțiile adolescentine de care, sincera sa fie, nu ii era dor. Dupa ce l-a lasat pe Rares i-a întrebat pe ceilalti doi unde stau. Vlad era in Tomis Nord, mai aproape de ei decat Rares, isi da Irina seama. Fata, in schimb, era mai departe.

   — Poti sa ma lasi aproape de Centrul Vechi, a zis ea.

   Irina a ocolit mult lasandu-l mai intai pe Vlad, dar a intors la urmatorul rond. Centrul Vechi, si-a zis ea. Parca trebuia sa faca ceva. 

   — Sigur nu vrei sa te duc acasa? a intrebat cand a ajuns la una dintre intrările cartierului.

   — Nu, nu, e bine. Mersi. Pa, Luca.

Între valurile măriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum