20. Văz și auz

51 4 6
                                    

     Usa grea s-a inchis, iar Marius si Irina s-au uitat scurt unul la altul inainte sa mearga inainte. 

     — Asta poate sa ne duca la politie, zice Irina. 

     Da, a constatat si Marius. In schimb, o strange mai tare de talie si ramane cu mana pe clanta inainte sa ii spune la ureche:
     — Imi place ideea ca tu sa porti catuse. 

     Apoi deschide usa, ca sa nu ii dea sansa sa raspunda. Oricum, Irina are mintea goala. Ticalosul! O face sa se gandeasca la lucruri la care nu s-a mai gandit si apoi o lasa cu ochii in soare. 

     Si se pregatea sa ii dea o replica, pana cand sunetul usii inchise a trezit-o la viata si si-a dat seama la ce se uita. 

      O camera mare, cu multe usi, ce in centru desfasoara un spectacol de strip cu femei si barbati. Se aude o melodie in spaniola si fluiaraturi si aclamatii entuziasmate din partea publicului ce ia restul de spatiu. 

     Un tip imbracat tot in rosu inchis vine spre ei. Este din personal, probabil.
     — Salut! Bine ati venit la Tunele! Ati mai fost? 

     Ambii neaga din cap, iar tipul le zambeste.
      — Ok, atunci sper sa va placa! Fiecare usa duce spre un hol cu multe camere, una sigur va fii pe placul vostru. Va puteti intoarce aici, daca vreti. Colegii mei sunt îmbrăcați ca mine. Ce se intampla aici, ramane aici. Distractie placuta! 

     Nu au mai vazut angajat asa politicos si cu o stare de bine. Personalul reflecta locul, asa ca asta le-a ridicat speranțele. 

     Marius s-a intors spre locală.
     — Alege tu. 

     Irina s-a uitat printre oameni la usi. Toate arata la fel, usi simple, maronii. Cativa oameni de pe scena au inceput sa coboare catre spectatori, obtinand aclamatii cucerite. Irina si-a asezat mai bine mana pe spatele lui si i-a facut semn cu barbia spre cea mai apropriata usa. 
     — Fie ce-o fi. 

     Acum se intelege de ce se numeste Tunele. Holul da in mai mai multe coridoare, peretii sunt vopsiți intr-o nuanta intunecata de maro si ca sursa de lumina sunt leduri albe si rosii din loc in loc. Si toata lumea se saruta cu cineva. Sau cu mai multi. Cativa sunt pe jumatate dezbracati. Ceea ce este in Centrul Vechi este ceva de copii. 

     Irina si Marius s-au uitat unul la altul cu sprancenele ridicate, apoi s-au pus pe explorat locul. Pe fiecare usa este agățată o tăbliță alba si un marker. Este scris ce gasesti in camera si daca este ocupata sau nu, sau ocupata dar accepta persoane in plus. Pe masura ce trec de pe un coridor pe altul dau ce chestii din ce in ce mai surprinzatoare. De la "Dominatrix femeie" la "kink cu sânge", la camere in care se face masturbare in grup sau in care cuplul este in mijloc, intr-un fel de cub de sticla, iar altii ii pot urmari, sau sunt inconjurati de sticla dubla, ca cea din camerele de interogare ale politiei, iar restul doar ii aud, dar cei dinauntru isi pot vedea publicul. Un alt nume bun pentru locul asta ar putea fii "Cuibul pacatelor". Dramatismul, care nu e chiar exagerat, ar atrage mai multa lume curioasa. 

     "Unde dracu' am ajuns?" A fost un gand constant de-al lui Marius, in cea mai pozitiva, excitata forma. Se astepta la ceva de genul, dar nu chiar asa ceva. A mai zis ca e excitat? Sunetele si franturile pe care le-a prins au fost cu mare impact, dar cireasa de pe tort este Irina, lipita in continuare de laterala sa, cu palma apasandu-i baza spatelui pe sub tricou. El nu si-a retras bratul incolacit de pe talia ei si a vazut-o înghițind in sec de prea multe ori. 

     Irina se gandea cat de des sunt dezinfectate lucrurile de aici, pentru ca o mananca degetele sa incerce cate ceva. De asemenea, are impresia ca Marius o mananca din priviri. Nu stia ca o sa gaseasca un fel de petrecere a sexului desfranat. Mintea ei este in stare doar ce aceasta descriere. E prea concentrata pe caldura lui Marius si pe toate lucrurile dezaxate ce se intampla aici. Poate si ea e la fel de depravata. In seara asta, aici, nu poate spune ca ii pasa de asta. Toate actele morale au fost lasate la intrarea in acest... pasaj de tunele subterane? Au intrat aproape pe toate coridoarele si e sigura ca se intind sub întregul teren de cladiri. 

Între valurile măriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum