Între valurile mării

21. Încredere și stele

     Irina si-a permis sa doarma mai tarziu, pentru ca incepe lucrul la firma la 2. Asta inseamna ca s-a trezit putin dupa miezul zilei. A schimbat cateva mesaje cu Marius, spunandu-i ca el e la plaja si a ramas sa vina sa o ia de acasa diseara. Si-a facut rutina, s-a ras putin intre picioare pentru ca incepusera sa apara fire, a mancat pranzul si s-a pregatit de munca. 

     A mai fost o data la baie – a crezut pentru o clipa ca i-a venit ciclul mai devreme, apoi s-a indreptat spre bucatarie ca sa stranga masa.

     — Irina? A strigat-o Luca din camera lui.

     Trecuse pe langa ea in drum spre bucătărie si a vazut ca avea usa deschisa si statea ganditor pe marginea patului, dar nu-l bagase in seama.

     — Aud, a tipat la randul ei din bucatarie. 

     Dupa cateva clipe in care a pus vasele in ghiuveta, l-a auzit din nou.

     — Sunt bi. 

     — Bine. 

     Si-a continuat curatenia si i-a auzit pasii rapizi spre ea. A aparut in pragul usii confuz.
     — Bine? Cum adica bine? Ai inteles ce ti-am zis?

     — Da. Pune si tu sarea la loc.

     A ramas pe loc si, daca nu clipea, ar fii crezut ca a inghetat. S-a scuturat pe maini de firmituri si s-a apropriat de el, punandu-si palmele le umerii lui.
     — Voiai o reacție mai comuna? Si-a ridicat vocea cateva octave si a inceput sa sara pe loc: Doamne, pe bune? Ce soc! Nu ma asteptam! Uau, nu pot sa cred! 

     A iesit din starea agitata si s-a dus sa spele vasele. Luca s-a apropriat cu pasi mici si s-a sprijinit cu laterala de blat. 
     — Adica… Te așteptai?

     Irina s-a uitat atent la fata lui. Undeva intre usurat, confuz si agitat. A luat o mina mai grijulie.
     — Nu pot spune ca ma asteptam, dar… Am mai auzit discutii scoase din context cu prietenii tai si pe Instagram urmaresti mai multe pagini dedicate comunitatii LGBT. Nu am vrut sa fac presupuneri aiurea, asa ca nu am facut-o. 

     — Pai… pai si doar imi spui "bine"?

     Irina a ridicat dintr-un umar.
     — Sincer, puteai direct sa vii acasa sa mi-l prezinti pe iubitul tau. Sa stii ca pentru mine esti acelasi frate enervant. Stai, de aia mi-ai spus acum? Esti impreuna cu cineva?

     A terminat de spalat vasele, asa ca acum s-a intors cu tot corpul spre el si il priveste intrebator. Luca neaga din cap.
     — Nu. Voiam sa-ti spun de mai mult timp, dar nu am stiut cand si cum. 

     Irina aproba si se pun amandoi la masa.
     — Pot sa iti pun intrebari?

     — Da-i inainte. 

     Irina a stat cateva clipe sa se gandeasca.
     — De când stii?

     Luca si-a dat parul din ochi, apoi si-a incrutisat bratele peste masa si a inceput sa se joace cu marginea unei maneci de tricou. 
     — Cred ca am stiut cand i-am vazut pentru prima data pe Jack si Kim din Batausii Wasabi, dar mi-am recunoscut mie in al doileal an de liceu. Mai stiu doar patru– ba nu, cinci prieteni. 

     Pai, asta raspunde următoarei intrebari planuite, cine mai stie.

     — Vrei sa le spui si mamei si tatei? 

     Baiatul si-a ridicat sprâncenele incruntate.
     — Tu cum crezi ca ar reactiona?

     Raspunsul onest? Habar n-are. Nu le stie parerea despre subiectul asta. Vede niste lacrimi si cuvinte grele, dar parintii i-au mai surprins in trecut la cat de deschisi sunt. Iar pe Cristina o adora. Totusi, fiind vorba despre propriul copil, s-ar putea sa fie luati pe nepregatite, abia apoi sa ia ca atare.