Dragoste | Dramă | Ficțiune adolescenți
Când ești prizonier în infern, nu-ți rămâne decât să-l conduci.
Heba nu cunoscuse niciodată o altă formă de fericire, în afară de cea pe care i-o aducea iubitul ei.
Clipa în care acesta moare î...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
De un lucru sunt sigură, nu o să mai pun gura pe tărie niciodată.
Noaptea trecută s-a dovedit a fi copleșioare. Imediat ce am ajuns acasă, am vomitat din nou. Nu știu dacă starea de rău s-a datorat faptului că am băut sau a ceea ce a spus Brianna la jocul acela. Ce-i drept, m-am simțit îngrozitor. Capul îmi mocnește și acum.
Aprind laptop-ul și mă fac comodă pe canapea. E timpul să fac prezentarea aia, altfel mă voi alege cu o restanță în anul trei. Nu am apucat să vorbesc cu Brianna astăzi, dar Allie mi-a scris că îi pare rău că nu mi-a fost alături aseară, când m-am simțit rău. Am fost la un pas să o întreb de unde are numărul meu, m-am abținut. I-am zis înapoi că nu e nevoie să-mi ceară scuze și i-am mulțumit pentru grijă.
Încep să tastez tăcută tot ce știu despre Shakespeare, operele lui și ipoteze. Întotdeauna m-a pasionat literatura, contrat a ceea ce spunea tot Brianna.
Reușesc să termin, făcând ultimele retușuri înainte să mă ridic pentru a-mi face un ceai. Sunt destul de mulțumită și sper că așa va fi și domnul Smith după ce voi preventa săptămâna viitoare. Chiar nu e momentul pentru probleme la facultate. Am destule chiar și așa.
După ce aprind aragazul și pun apa la foc, arunc o scurtă privire către fereastra micuță de pe peretele alăturat și observ că e o vreme destul de urâtă. Aproape că scap cana pe jos când ușa de la intrare e azvârlită de perete, iar apoi trântită. Pași apăsați își fac simțită prezența pe hol, însă se opresc. Lângă ușa bucătariei. Inghit în sec paralizată și primul meu gând e să respir încet, pentru a nu fi auzită.
De ce naiba nu am închis ușa de la intrare?
Alarma străină a unui telefon umple liniștea mormântală, iar eu tresar. Nu sună prea mult, căci cineva o oprește după trei secunde numărate. Mă rog să fie Brianna, Allie, Sonny, chiar și Bev, deși mă îndoiesc. Ele ar fi bătut la ușă.
Îmi iau inima în dinți, conștientă că nu am de ales, și o iau la pas, atentă pe unde calc, până la ușa dintre bucătărie și sufragerie, pe care o lăsasem crăpată mai devreme. Strâng cana între degetele tremurânde, pregătindu-mă pentru orice voi găsi de partea cealaltă. Îmi strâng ochii și înaintez, dând naiba orice barieră. Deschid ochii și mă trezesc în mijlocul sufrageriei, însă nu singură. Un brunet cu ochi negricioși stă pe canapeaua mea, nepăsător, privind cu o sprânceană ridicată în ceea ce se numește laptop-ul meu.
— Zaà?
Când îmi observă prezența își înalță privirea teribil de lent către mine și cumva, fără să pot controla, stomacul îmi face un salt. Îmi las un braț pe șold și adopt o poziție care are scopul de a-l intimida, dar presupun că nu-mi reușește.
