Dragoste | Dramă | Ficțiune adolescenți
Când ești prizonier în infern, nu-ți rămâne decât să-l conduci.
Heba nu cunoscuse niciodată o altă formă de fericire, în afară de cea pe care i-o aducea iubitul ei.
Clipa în care acesta moare î...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am fost întotdeauna conștientă de cât de mult mă pot afecta consecințele propriilor mele acțiuni. Te prind din urmă și te înhață în clipa în care te aștepți mai puțin. Acela e momentul în care lași armele jos și-ți accepți vulnerabilitatea.
Am știut asta mereu. Și am fost atentă de absolut fiecare dată. Am încercat constant să nu mă abat de la ceea ce eu consideram a fi varianta cea mai simplă, care nu mă va afecta în niciun fel. Până când l-am cunoscut pe el și a reușit atât de repede să mă aducă în punctul în care să accept că sunt vulnerabilă.
Sunt vulnerabilă în fața lui, la atingerile lui, la săruturile lui, la vorbele șoptite la ureche. L-am lăsat să-mi acapareze rațiunea și să sape adânc în ea.
Iar acum sunt nevoită să iau parte la consecințe. Urmările impulsurilor mele nereținute. Așa le numesc.
Pentru că mi-am spus în cap de atâtea ori să mă îndepărtez de Zaà, dar m-am trezit din ce în ce mai aproape de el.
Prinsă în capcana demonului.
— Cât mai ai de gând să stai închisă în casă, Heba?
— Studiez, Yamenna.
Dau următoarea pagina din manualul de psihologie, silindu-mă să țin pasul cu literele care se învârt în capul meu.
— Mă lași? Ai citit cartea aia de vreo trei ori. Nu e nimic atât de interesant în ea ca să te țină în priză așa rău.
— Ai fi surprinsă. Psihologia e o enigmă.
Acum e rândul ei să fie iritată. Se apleacă și-mi închide cartea, aruncând-o într-un colț din cameră. Oftez și o ascult când începe să vorbească.
— Tocmai de asta nu are sens să te stresezi cu ea. Haide, vreau să te scot la un suc, ca în vremurile bune.
Ceva din tonul ei îmi spune că mine. Nu sunt deloc rezervată când îi trântesc o ocheadă neîncrezătoare. Zâmbetul ei îmi confirmă că pune ceva la cale.
— În zece minute să fii gata! Altfel promit că te scot cu forța de aici, iar pijamaua aia nu e cel mai sexy lucru din lume.
Și iese din cameră, iar eu rămân din nou singură. N-are rost are să mă opun, oricum tot voi ieși în cele din urmă. Nu mă pot ascunde la nesfârșit în afurisitul ăsta de apartament.
