Say something!!

Capitolul 11

Eram in parc. Au trecut 3 luni de cand nu am mai vorbit cu Demi. In acest timp Alison m.a facut sa nu ma mai gandesc la ea. Era o zi perfecta de Noiembrie. Frunzele dansau in bataia vantului.
-La multi ani!! A strigat Alison foarte fericita, tinand in mana niste baloane albastre.
-Baloane??
-Da!! Woww. Stai. Nu ti.am spus. Demi a nascut acum o jumatate de ora. Am fugit cat am putut de repede. Stiam ca o sa te gasesc aici.
-Stai putin. Copilul meu s.a nascut in aceeasi zi in care m.am nascut si eu??
-Dar cu 25 de ani mai tarziu.
-Nu.mi vine sa cred.
-Nici mei. Nu e o veste extraordinara??
-Nu pot sa cred ca mi.am parasit copilul, iar acum vom avea aceeasi zi de nastere. E prea mult.
-Demi a spus ca putem merge sa vedem copilul. Daca tu vrei.
-Nu cred ca pot face asta.
-Este copilul tau. Gandeste.te!! Vei putea rezista 12 ani pana sa.l vezi pentru prima data??
-Nu cred.
-Vino. Sa mergem.
-Okay.
Spitalul era destul de aproape, asa ca am mers la acelasi pas pe trotuarul impodobit cu frunze. Inima imi batea foarte tare.
-Am venit sa o vedem pe Demi Lovato. I.a spus Alison unei asistente de la ghiseu.
-Imi pare rau, dar ea este la sectiunea VIP. Trebuie sa o sun sa vad daca va primeste aici.
Telefonul suna in timp ce inima mea bubuia in piept. Ma simteam ca si cu as fi pe un front de lupta, iar gloante treceau pe langa mine.
-Numele??
-Alison si Kendall.
Am revenit la realitate cand mi.am auzit numele.
-Pe aici va rog. Ne.a spus o asistenta.
Cand am ajuns infata camerei, Alison m.a intrebat:
-Esti okay??
-Da. Da. De ce n.as fi??
-Am intrebat doar. Deci esti gata sa.ti intalnesti baietelul??
-E baietel?? Am spus eu fosrte speriat.
-Da. Credeam ca ti.ai dat seama.
-Ohh Doamne. Nu pot sa fac asta.
-Ba da, poti!! A spus Alison in timp ce deschidea usa incet.
A facut un pas inainte si mi.a aruncat o privire gen: "Daca nu vii te omor!!". Am urmat.o.
In camera erau Demi, Adam si un bebelus perfect. Avea culoarea parului meu. Avea ochii verzi, iar trasaturile fetei erau exact ca ale mele. Semana izbitor cu mine.
-Felicitari!! A spus Alison foarte fericita.
-La multi ani, Kendall. A spus Adam ridicandu.se de pe canapeaua roz.
-Multumesc. Am raspuns eu cu vocea foarte subtire.
-Daa... astazi este ziua ta. Am si uitat.
-Multumesc oricum.
-Vrei sa.l tii in brate. M.a intrebat Demi.
-Singur... am spus eu cu vocea intretaiata.
Alison mi.a inmanat pretiosul premiu. Era un baietel atat de mic si de plapand. Nu puteam sa.mi iau gandul de la intalnirea noastra de peste 12 ani. Ma tot intrebam: Oare va dori sa ma cunoasca?? Oare Demi ii va spune adevarul pur?? Acela ca ea nu a dorit sa.i fiu eu tata!! Eram dezamagit de mine insumi.
Inainte ca Alison sa.mi ieie copilul din brate, i.am soptit la ureche: Ne vedem peste 12 ani, puiule.
Alison mi.a luat copilul din brate si a spus:
-O sa ne contactati daca se intampla ceva, da??
-Da. Vroiam sa va spun ca sunteti invitati la botez.
-Multumim pentru invitatie. O sa fim acolo.
-Okay. La revedere.
-La revedere.
Am tacut in timp ce Alison iesea pe usa. Nu stiam ce sa mai spun:
-Merci pentru tot.
-Cu placere.
Am iesit din spital si am mers acasa. Unde mi.am petrecut ziua de nastere cu familia.
Oare Kendall va fi in stare sa vada cum toti oamenii ii vor felicita pe cei doi?? El stiind ca este copilul lui.