-editat-~A doua zi la școală~
|Pov.Myeong|
Este luni,deci începe o nouă săptămână de școală,o altă săptămână în care încerc să supraviețuiesc și să trec neobservată,nu pentru că aș fi o persoană populară pe care oricine ar vrea-o în preajma sa,ba chiar din contră,deoarece având acest statut de tocilară viața mea nu era tocmai ușoară.
Pășeam oarecum temătoare pe holul nesfârșit parcă al liceului. Observând cum acesta începea să se umple de elevi care tocmai ce ajungeau,fiecare fiind parcă într-o goană disperată în dorința de a nu întârzia.
— Hei,Myeong!
Îmi aud numele,dar decid totuși să ignor acest lucru,chiar nu am chef și de această dată să îmi încep ziua cu diferite remarci sau glume răutăcioase.— Hei!!Tu nu auzi?
Persoana care mă striga mă prinde de mână și mă întoarce cu fața spre ea,deci era Sofia.Oare ce mai vrea acum?— Sper că nu mă ignorai,e nepoliticos Myeong să știi,mă atenționează aceasta.
— Ce vrei,Sofia?
O întreb fără chef de discuție,de ce nu mă poate lasa în pace?— Uite cine a reușit să vorbească!A-ți auzit,nu?
Spune aceasta pe un ton batjocoritor,uitându-se către prietenele sale.— Întreb ca să fiu sigură,completează aceasta cu același ton superior.
— Da printr-o minune a reușit și ea să spună ceva,intervine Alesia confirmând întrebarea.
— În fine,să trecem peste!Myeong vreau să faci ceva!!
Cum am observat că ieri ai vorbit cu Yoongi la petrecere, presupun că sunteți prieteni,nu are cum să nu fiți,mai ales că Yoongi nu vorbește cu nimeni!
Deci dacă tot sunteți apropiați, vreau să îi ceri numărul de telefon și să îi spui să meargă la adresa asta!Îmi întinde un bilețel pe care scrie adresa,mai mult fortandu-ma sa accept cererea sa.
— Eu....ăm...nu știu ce să spun,de ce nu îl rogi tu să ți-l dea?o întreb nedumerita,oare Yoongi chiar este atât de greu de abordat chiar și pentru ea?
— Nu pot face asta pentru că el nu vorbește cu mine deci nu are rost!Nu știu cum se face,dar tu ești singura persoana cu,care a vorbit în ultimul timp!!îmi spune acesta privind cu sila înspre mine ca și cum as fi ultimul om cu,care cineva ar vrea să își petreacă timpul.
— Eu și el nu suntem așa apropiați,de ce crezi că o să îmi dea mie numărul?o întreb evitand privirea sa,chiar nu voiam sa fac ceea ce îmi cere, simt însă cum Sofia îmi ridică brusc privirea apoi spune privind înspre mine cu un zâmbet răutăcios:
— Ce ai spus?
Îndrăznești să nu faci ce îți spun?Cine te crezi?!Spune!!!
Spune nervoasă acesta apoi îmi lovește obrazul,acesta înroșindu-se instant.
CITEȘTI
O inimă༆𝐊𝐢𝐦 𝐓𝐡𝐯
RomansTe privesc adesea fără ca tu să mă observi,suntem colegi de atât timp dar tu probabil nici măcar nu îmi știi numele,oare cum ai reacționa dacă ți-aș spune tot ceea ce simt,ți-aș putea spune cât de mult îți iubesc zâmbetul și cât de prețios este pent...