O inimă༆𝐊𝐢𝐦 𝐓𝐡𝐯

𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑋𝑉𝐼𝐼𝐼:𝐺𝑒𝑙𝑜𝑧𝑖𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 "𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖"

  

                —  Tᴀᴇʜʏᴜɴɢ Pᴏᴠ. —

Privesc peste umărul colegiilor mei în căutarea chipului ei,așteptam cu nerăbdare răspunsul pe care ea a promis că mi-l va da încă de ieri,însa din câte observ,nu se grăbea să mi-l ofere.

Între timp lucrurile cu Sofia au devenit din ce în ce mai complicate,fiindu-mi atât de greu sa ma prefac în continuare că sunt îndrăgostit de ea pentru a menține în termeni cât mai buni înțelegerea dintre părinții noștri,care sunt sigur ca nu ar accepta ca eu sã mã despart de "prețioasa fiica a colaboratorilorilor",uneori am impresia cã lor le pasa mult mai mult de firma lor prețioasa decat de propriul fiu însã cred ca trebuie sã ma resemnez cu ideea,însa acum îmi era cu atat mai greu din pricina lui Myeong fațã de care sunt sigur cã am sentimente mult mai puternice decât sfera amiciției.

Era ciudat cã ea întârzie tocmai azi, fiind luni,sper din suflet cã domnul Mong nu o sã-i dea detenție fiindca prima ora o aveam cu acesta.

Fix înainte sã-mi termin gândul pe usa clasei isi face aparitia domnul Mong avand un teanc de lucrari în mâna si desigur fața sa specifica crispata tot timpul.

Dupa ce-l salutam acesta se aseaza la catedra iar la circa un minut dupa în clasa isi face aparitia Myeong care insa nu era singura.

— Domnișoară Myeong!
Va mulțumim că ne faceți deosebita placere de a asista la ora noastră și cine este stimabilul dumneavoastră coleg care e de asemenea întârziat?!

— Mă numesc Lucas Sang domnule... sunt transferat aici de săpt-

— Atunci domnule Sang permiteți-mi să va ofer o călduroasă primire desigur împreună cu stimabila ta colega...
De-ten-ți-e!Detenție pentru ambii,
acum luați loc că oricum ați deranjat destul ora!

O privesc pe Myeong și pe domnul Mong dându-mi ochii peste cap exasperat, la naiba Myeong cum poți primi detenție fix azi și în plus cu tipul de la curs,pe care deja nu-l suport fiindcă e prea mult în preajma ta.

Myeong și Lucas se apropie de băncile lor așezându-se,atunci un mic zâmbet îmi apare în colțul gurii fiindcă am deja un plan prin care voi  primi cu siguranță detenție.

Ma apropii de banca lui Jimin lovindu-i ceafa acesta se întoarce nervos și cu siguranță dacă nu l-aș cunoaște sunt sigur că tocmai urmează sa ma înjure.

— Ce naiba Kim?!
Nu observi că sunt concentrat la oră?!
Se plânge imediat acesta privindu-mă de parca m-ar ucide pe loc.

— Ridica mana la următorul exercițiu!
Ii spun acesta privindu-mă cu sprâncenele arcuite și arătându-se pe sine șocat.

— Taehyung ne cunoaștem de atâția ani și tot nu știi cu cine vorbești?E mate frate!La din astea ești bun doar tu eu sunt genul mai romantic,nu le am cu hieroglifele astea!îmi spune acesta cu un zâmbet ștrengar pe față.

— Păi parca erai atent la ora adineauri! I-o întorc numaidecât cu un zambet primind din partea sa o față crispata precum făcea când ceva nu era pe placul lui.

— Știi Taehyung eu glumeam adi-
Îl întrerup așezându-mi caietul cu cele 10 exerciții de pe tabla deja rezolvate, acesta privind șocat către mine.

— Wow...chiar ca ești un geniu Kim!
Îmi spune acesta luând caietul în mâna sa micuța.

— Da...da...acum scrie rezolvarea pe mâna apoi mergi la tabla și nu reacționa în vreun' fel fiindcă o să-ți pun piedică ca să fiu pedepsit de domnul Mong!

— Wow...chiar ca nu te mai recunosc Kim,vrei sa fii pedepsit doar pentru o fata!Parca nu ești tu,dar nu-ți face griji de dragul iubirii te susțin!spune acesta făcând cu ochiul apoi se întoarce ridicând mâna,făcându-mă sa-mi dau ochii peste cap.

Profesorul își așeza mai bine ochelarii pe cap privind câtre Jimin care era singurul cu mana ridicata fiindcă era cel mai greu exercițiu.

— Park...la tabla!spuse domnul Mong dupa încă o clipa de liniște moment în care îi pun piedica lui Jimin asta stârnind râsete în jurul meu și desigur plângerile lui Jimin care deja începea să-și intre prea mult în rol.

— Kim Taehyung detenție!
Asta ca să te gândești de doua ori înainte sa mai faci glume în ora mea!

Îmi spuse imediat domnul Mong făcându-mă să zâmbesc în sinea mea, fiindcă ideea îmi reușise.

După alte 15 minute ora se termina fiind ultima ora pentru toți mai puțin desigur pentru cei care aveau detenție.

Ma așez în ultima banca așteptând cu nerăbdare ca Myeong sa vina în sala de clasa,zâmbesc când observ ca intra în clasa,însa zâmbetul îmi dispare fiindcă observ ca este urmata de Lucas,ce naiba au de vorbit,și ce poate fi atât de amuzant încă să-i capteze atenția toată ziua?Sunt sigur ca eu sunt mult mai interesant decât acel tip...

Aceștia se așeza în prima banca,și pot jura cum sângele îmi fierbe mai mult în vine,strâng creionul în mâna fără să-mi mut privirea din locul în care se aflau, dacă ajung prea departe în vreun' fel jur ca voi interveni,oricum deja sunt sigur ca nu-l suport deloc pe tipul asta.

Scaunul din dreptul meu care este tras dintr-o data îmi capteaza atenția pentru o clipă,în dreapta mea fiind acum singura persoana pe care nu mi-ar plăcea s-o vad niciodată,tatuajele sale și nelipsitele haine negre asemenea unui gangster tradandu-l exact ca de fiecare data.

— Jeon,chiar nu ai alt loc în care să te asezi?!spun privindu-l iritat pe cel din dreapta mea care avea acum picioarele așezate pe banca,acest aspect făcându-mă sa-mi mult lucrurile în dreptul meu.

Acesta își așeza ochelarii de soare pe masa privindu-mă cu un zambet de tâmpit ce desigur îl caracteriza.

— Presupun ca te deranjeză și pe tine așa-i Kim?îmi spune acesta mutându-și întreaga privire către mine cu același zâmbet de tâmpit pe față.

— De ce îți pasa de as-

— De asta ai vrut sa fii pedepsit așa-i? Nu ți-a plăcut ideea de a-i știi singuri pe cei doi,sau mă înșel Kim?

Îmi dau ochii peste cap privind în alta parte încercand să schimb subiectul.

— În fine...de ce ai fost pedepsit și tu?

— Știu ca încerci să schimbi subiectul însa o să-ți răspund fiindcă în fond suntem rude desigur!spune acesta zâmbind din nou catre mine făcându-mă să-l privesc ciudat.

— Am chiulit și desigur Mong ma prins!

— Tipic ție...

— În fine...
Dacă și pe tine te deranjează apropierea celor doi,ce spui să intervenim?îmi spune acesta privindu-mă din nou.