Începutul Sfârșitului ||K.Th||

28

•Tn.Pov.•

//07.32//

Atât mi-a trebuit ca să știu ca este ora de trezire și să arunc ceasul.Nu stiu de ce,dar din ultima vreme sunt cam nervoasa.Oricum,mă ridic din pat și mă duc la baie.Dupa ce mi-am făcut rutina mă duc să îmi aleg niste haine.Nu sunt eu vreo fashionisa dar chiar nu artam rău.

Am coborât scările spre bucătărie deoarece aveam in gând ca de data asta sa mănânc.Zic asta deoarece eu nu prea mănânc dimineața.Doar ca toate gândurile mele au fost spulberate când mi-a sunat telefonul și pe ecran îmi apare numărul șefului.

I-au rapid telefonul și răspund.

Eu:Alo?

S:Alo!Tn,unde ești?!spune el vizibil nervos.

Eu: Păi mă îndrept spre companie.*in momentul ăsta mințeam deoarece nu cred ca voia să știe că voiam să mănânc și nici măcar nu m-am încălțat.

S: Păi grabeste-te! Urmează sa am o ședință cu cei mai mari oameni de afaceri și trebuie ca totul să iasă perfect.

Eu: Imediat ajung!

Nu mai aveam poftă de mâncare așa că îmi iau cheile de la mașină și casă mă încalț,îmi iau paltonul și ies din casă.Inchid și poarta și intru in mașină.In mai puțin de 10 minute ajung la companie și intru.Cum mă îndreptam eu spre sala de ședințe în fața mea apare secretara lui Tae.

-Oh in sfârșit ai ajuns!Vino domnul Seokjin va aștepta.

Intru in încăpere și toată lumea se uita la mine.Nu știu ce caut aici.Nu credeam ca secretarele au ce căuta în camerele astea.Jin se ridică și se uită la mine panicat.

Jin:Noi o sa ne retragem.Vin imediat.

Mă trage afara din sală și răsuflă ușurat.

Eu: Domnule,ce s-a întâmplat?

Jin:Eu...eu nu s-stiu ce sa fac.*spune cu vocea tremurândă.Mainile tremurau și ele iar cravata era lărgită.

Eu:Cum așa?! Păi sunteți director trebuie sa faceți ceva.

Jin:Nu știu!Firma v-a da faliment încurând dacă acțiunile nu cresc.

Eu:Ce am putea face? Nu vă puteți ascunde.La cat se termina ședința?

Jin:La 8.30.

Eu:Vin cu dumneavoastră!

Jin:Ce?!Nu poți! Secretarele nu au ce căuta acolo!

Eu:Atunci vreți să vă las că firma sa de-a faliment?!

Până la urmă mă lăsat să intru.

X:Ce?!Ce căuta o secretara la o ședință așa importantă?!

Eu:Eu sunt la fel de importantă că și ședința asta dacă nu sunt și mai importantă.

Y:Cum de îți permiți să vorbești așa?!

Eu:Hai mai lasati-ma,deci spuneți ca firma asta o sa de-a in faliment?

Z:Da! Dacă nu faceți ceva rapid ca activitatea sa crească,cu părere de rău va spun ca veți rămâne fără locuri de munca.

//09.00//

Eram in biroul lui Jin.Se pare ca firma chiar o sa deie in faliment.Chiar îmi părea rău pentru Seokjin.A muncit mult.Asta e,o să îmi găsesc alt loc de muncă.Imediat apare și el.

•Seokjin.Pov.•

Nu îmi vine să cred.Firma o sa se ducă.Am muncit ani de zile doar ca să se ducă.Intru in biroul meu unde mă aștepta Tn.Ma pun și eu pe scaun și privesc în jos.

Jin: Mulțumesc!

Eu:Ar trebui sa mă certați nu sa îmi mulțumiți.

Jin: Oricum nu mai aveam ce putea face.

Eu:Chiar îmi pare rău.Stiu că ați muncit mult și-

Jin:Nu mai vreau sa aud cât de mult am muncit.Toata viața mea de la vârsta de 22 de ani aici mi-am petrecut o.Am 29 de ani și nu am reușit să țin firma asta nici măcar 10 ani in picioare.Mi-e rușine.Mi-am dezamăgit tatăl.Nu vreau sa dau ochii cu el.

Eu: Chiar nu știu ce să spun.Chiar nu știu ce as putea face,nu știu cu ce vaș putea ajuta.

Jin:Nu trebuie sa faci nimic, înafara sa te duci acasă.Nu tu ești responsabila de chestia asta.Te poți duce acasă.Iti dau liber.

Eu:Eu...eu nu vreau să plec.