Începutul Sfârșitului ||K.Th||

37

•Ja.M.pov.•

Nu îmi vine să cred!Nu pot sa cred ca încă își amintește acele cuvinte dureroase. Sunt foarte confuză.Tocmai a spus ca mă place?Ca mă iubește?Dar eu nu o mai fac,nu îl plac și nici iubesc.

Nu știu ce as mai putea spune. Atmosfera dintre noi este foarte tensionată.

Tae:Cred ca nu trebuia să spun asta...nu?

Nu,nu trebuia să o spui.Tu tocmai ți-ai mărturisit sentimentele față de mine.Iar eu nu te mai plac.Nu mă simt deloc bine.Nu știu ce să mai zic.

Tae: Știu ca tu nu mă placi și nici nu mai plăcut.

Ba te-am iubit ,blegule!

Nu știu ce e cu mine.Incep sa amețesc.Eu nu îl mai iubesc.A fost ceva temporar.

Tae:De ce nu spui nimic?

Nu pot spune ceva.Nu mă simt în stare.Vreau doar sa am duc acasă și să mă culc.Oricum mâine trebuie să mă duc la blestematul ăla de magazin.

Tae:Doar spune ceva!

De tot îmi vorbește?Vreau acasă.Nu vreau sa port un dialog cu el.Nu știu de ce am mai rămas aici.Nu îl mai suport.De ce nu pot uita de el?De ce tot timpul trebuie sa intru în contact cu el?

Eu:Mă duc acasă*spun ridicandu-ma de pe canapea.

Tae:De ce nu mai rămâi?

Eu: Mâine trebuie să mă duc la serviciu.

Tae:Serviciu?Ah da, am uitat lucrezi la magazinul ăla murdar de pe colț?
*Spune în batjocură.

Parcă mai înainte mă iubeai!

Eu:Da!Chiar acolo!*spun uitandu-ma in altă parte.Ma îndrept spre ușă și apăs pe clanță.Ma opresc și spun:

Eu:Și ca să ști eu nu te-am plăcut și nici nu te plac.Nu ai știut să mă apreciezi și să iubești la momentul potrivit.Nu mai vreau sa intru in contact cu tine.Vreau doar sa stau singura.

Deschid ușa și ies din apartament inchizand- o după mine.Nu vreau sa mai plang chiar dacă mă abțin să nu o fac.Vreau să mă duc acasă, să fac un duș și să mă culc.Maine trebuie să mă duc la muncă.

A doua zi:

Ahh!!Ce se tot întâmplă cu mine?Cum am mai spus de câteva zile aproape o săptămână mă tot doare in fiecare dimineață în piept.In mod normal nu mi-aș face griji deoarece în două zile trece dar acum este ciudat.

•Tae.pov•

Nu mai trebuie sa mă trezesc.Sunt deja treaz de la ora la care a plecat Ja Myung.Stiu iar am dat-o in bara.De ce nu pot controla?!De ce am râs de ea?Poate ca pentru că nu am putut crede ca ea m-a respins?Ah da de asta...

De ce tot timpul trebuie sa stric totul?Poate da acum nu se gândește la asta dar eu da.Acum nu o s-o mai pot trage spre mine.

Care e problema mea?!

Mă duc la bucătărie și încep să îmi fac o omletă.Nici nu mi-am dat seama că omleta mea s-a ars.Grozav cat timp ma gândeam la ea, mâncarea mea e toată de o culoare închisă.

Mulțumesc,Ja Myung!

Nu cred că ar trebui sa dau vina pe ea dar totuși.Ughh chiar ca sunt prost.Jin are tot timpul dreptate.Ar mai trebui să mă controlez.

•Ja.M.pov•

Intru in magazin numai că văd o fată la tejghea.Ori sunt eu aeriană ori fata asta nu știe ca eu trebuie sa fiu aici?

Mă apropii de tejghea și mă uit la ea.

Eu: Bună dimineața!

Ea: Bună dimineața!Ce doriți?

Eu:Sunt angajată aici.*se uită la mine suspicios de parcă aș fi furat ceva și spune:

Ea:Îmi pare rău.Nu va cunosc.Doriti ceva?

Eu:Da, doresc să îmi fac treaba.

Șefa:Nu mai trebuie sa îți faci treaba.*aud din spate o voce ușor pițigăiată și plină de aroganță.Ma întorc și o vad pe grasa aia.

Eu:Mă puteți lămuri?

Șefa:Ce e așa greu?Ești concediată.

Eu:Cum adică?De ce îmi spuneți asta acum? Adică oricum trebuie sa semnez actele de demisionare.

Îmi aruncă niste hârtii și un pix iar eu mă uit la ea urât.Ma uit puțin peste ele și după îmi pun semnătura pe spațiul special.Isi duce mâna spre buzunar și scoate un plic.Mil da în fața și mă uit la el nedumerită.

Șefa:Este ultimul tău salariu.*Îl iau și îl pun in geanta.In momentul ăsta pot spune ca nu mai pot,nu mai vreau!

Nu pot sa cred! Refuz să cred tot ceea ce se întâmplă în jurul meu.

Eu: Mulțumesc! Bună ziua!

Ies din magazin și primul lucru pe care îl fac este sa mă duc pe prima bancă pe care o găsesc și să mă așez pe ea.Nu știu la ce să mă gândesc.Poate la faptul ca am fost concediata,ca Taehyung și-a mărturisit sentimentele iar eu l-am ignorat?Sau că am abia 22 de ani și nu știu ce să fac cu viața mea?

Pot spune că viața mea e de rahat.Parca toate merg rău.Toata lumea are ceva cu mine dar defapt nimănui nu-i pasă de mine.Dar nu știu la ce m-aș putea aștepta.Nici mie nu îmi pasă așa mult de alte persoane.Vreau Dora sa fiu singură.Tot timpul vreau sa fiu singura și nu rezolv nimic!De ce nu accept pe nimeni în viața mea?

Chiar așa bleagă sunt?Vreau și eu un prieten..un iubit.Stai! Singura persoana care mi-a spus că mă place a fost Taehyung iar eu l-am dat la o parte.Eu am creier,dar nu îl folosesc.Vreau ca cineva sa vina acum la mine și să îmi spună dacă sunt bine.Dar de unde? Dacă eu nu am întrebat pe nimeni pe mine cine să mă întrebe?

,,Oare Taehyung cum se simte?" ,,Oare e trist?",,Oare Taehyung este fericit fără mine?"

Chiar așa egoistă sunt? Atunci când l-am lăsat la spital chiar nu gândeam?Vreau sa îl văd.Vraeu să îl simt.Vreau sa fie lângă mine.De ce abia acum îmi dau seama că singura persoană căreia ia pasat și îi pasă de mine am ignorato?

TAEHYUNG!
VINO SI ÎNTREABĂMĂ CE FAC SI CUM AM SIMT!
TE ROG!
AJUTAĂ-MĂ DOAR DE DATA ASTA!

1001 CUVINTE.

ȘTIU SCURT DAR AZI AM AVUT FIZICĂ ȘI CHIMIE...CE AȚI FI VRUT SA SCRIU?

ORICUM VA MULȚUMESC PENTRU ACTIVITATE SI PENTRU ✨RUGĂCIUNI ✨
I PWP YOU ❤️❤️