Începutul Sfârșitului ||K.Th||

43

Tae:Nu vei fi bine...nu ești bine.*își lasă capul în jos și își pune mâinile în creștetul lui masând-ul.Ma așez pe scaun in timp ce mă uitam la el speriată.Un nod mi se formase in gât.Nu știam ce puteam zice.Imi era frică de ceea ce voi auzi.Imi mut privirea în altă parte gândind cum ar trebui sa procedez.Inca nu am aflat ce aveam de aflat și deja mă panichez.

Eu:De ce...?*îl întreb cu vocea stinsă.Pe o parte nu vreau să aflu ce este în neregulă cu mine dar pe de altă parte chiar vreau sa știu ce îl frământa.Stai,asta îi chinuia gândurile?

Tae:Tu..ai o problema gravă..de sănătate.*îi tremură vocea și o lacrimă i s-au scurs pe obrazul roșu.Imi las capul în jos șocată neștiind ce să grăiesc.Ma uit iar la el.Isi sprijină capul in podul palmelor și se uita la fața de masă.

Eu:Ai așteptat atât să îmi spui?

Tae: Ți-am mai spus,era și este foarte complicat și greu.Chiar crezi că m-am bucurat când am aflat?

Eu:Dar ce problema am mai exact?

Tae:Ai probleme cu inima.

Îmi căzuse cerul în cap.Asta nu e posibil.Stiam că mă mai înțepa din când în când inima dar nu credeam că e așa grav.Toate acele amețeli.Dar de când?

Eu: Ști de cat timp se întâmplă asta?Adică știu ca mă mai durea inima dar nu credeam ca se va ajunge la asta.

Tae: Doctorul a spus că ai problema asta de mai mult de jumătate de an.Se pare că boala s-a dezvoltat.*se întoarce și scoate din buzunarul hanoracului o hârtie.Se uită la ea îndelungat apoi mi-o dă.O iau și mă uit la ea.

Eu:Ce e asta?*aveam impresia de ce este dar nu eram sigura.

Tae: Analize.*spune sec și prinde ceașca de cafea in palmele mari.Despaturesc foaia si încep să citesc printre rândurile scrise mic.Ici colo mai era cate o semnătură care presupun ca era a doctorului.Mai pe la sfârșit dau de o propoziție care mi-a captat atenția. Rată mortalitate 85%.Mă uit la el cu lacrimi in ochi iar el și-a acoperit pe ai lui.

Eu:Tae..aici scrie că...

Tae:Da,Ja Myung,da așa scrie.

Izbucnesc in plâns și mototolesc hârtia.Lacrimi amare și pline de durere îmi invadau chipul.Nu vreau sa mor.Toate speranțele pe care le mai aveam s-au dus.Nu mai e nimic.Ma durea gâtul și capul.Membrele îmi amorțiseră și durerea înțepătoare din zona toracală se amplificase.Nu poate fi adevărat.Toate astea,tot ce mi s-a întâmplat până acum nu s-au întâmplat.Trebuie sa fie un vis,vreau sa fie un vis.Unde îmi sunt toate iluziile pe care le-am creat pentru lumea asta?Unde s-au scurs?

De când mă chinui sa trăiesc fără să știu?Când o să îmi mărturisesc toate sentimentele neimportante pentru el?Unde îmi este viața simplă de înainte de am mă căsători?Când am devenit așa nefericită?De ce nu îmi dă nimeni un răspuns la toate întrebările asta care par simple dar în adâncul lor aproape ca nu au răspuns.Viața pentru mine nu mai merge înainte.Nu mai am ce gândi.Abdolut totul,tot ce plănuiam ca să îi pot mărturisii tot ce am pe suflet,tot ce mi-a făcut fericită și tristă față de el , totul s-a dus.

Nu o sa întreb de ce eu?Nu o sa întreb asta.Daca nu eram eu,cine era?Chiar dacă nu pot accepta trebuie. Întrebarea e Când ? Când s-au întâmplat atâtea și când se vor mai întâmpla?De ce tot continui sa pun întrebări la care nimeni nu îmi oferă răspuns.Nu vreau sa se termine.Am multe planuri.Am mai spus asta.Oare ăsta e sfârșitul?

Când?
______________________________

Of of am revenit.Am spus ca povestea celor doi o sa continue?

Cartea asta nu s-a terminat.

Sper din suflet că nu am dezamăgit pe nimeni cu acest capitol.

I pwp you ❤️❤️❤️