Amintirea cu tine începe să apară,
Când realizez că trecutul nu există
Când luna apare, seara se lasă
Când soarele dispare, amintirea persistă
Amintirea în care noi nu mai suntem,
În ea mi-ai apărut prima persoană ,
Amintirea cântată acum într-un cântec
Sperând să o amintim și a doua oară
Tu mie mi-ai fost sau poate îmi ești
Descântec de prunc, poet de povești
Cum tu mi-ai fost, aș vrea să-mi mai fii
Să-mi creezi din nou câteva amintiri
Amintirea de mâine, amintirea cu tine
O trec prin filtre și o trăiesc prin mine
Căci tu mi-ai fost și poate îmi mai ești
Omul potrivit în cel mai nepotrivit moment
CITEȘTI
Două Zile Și O Viață
Poetry"V-am povestit la prezent, dar am trăit la absent și am plătit cu trupul, Viața e o poezie, mai grea sau mai ușoară, ce nu se-nvață pe dinafară, ci se descoperă pe dinăuntru."
