Tăcerea e un cuvânt greu de pronunțat
Iar liniștea omoară fiecare gând
Adevărul e cel ce ne minte defapt
Iar ochii nu plâng împreună, ci pe rând
Necrezutul se adeverește
În momentul primului impact
Atunci când imaginația crește
Necreatul devine creat
Sulița ce odată străpungea coasta
Acum inima o străpunge adânc
Și, din nou, plânge ca proasta
Și doare fiecare gând în gând
Pe 30 de arginți ți-ai vândut adevărul
Iar acum stai la masă doar cu durerea
Nu-ți mai rostești nici măcar dorul
Iar din tot glasul tău, aud doar tăcerea
CITEȘTI
Două Zile Și O Viață
Poetry"V-am povestit la prezent, dar am trăit la absent și am plătit cu trupul, Viața e o poezie, mai grea sau mai ușoară, ce nu se-nvață pe dinafară, ci se descoperă pe dinăuntru."
