Sunetul se pierde, întunericul apare
Timpul se scurge, lumina dispare
Ochii se-nchid, adoarme luciditatea
Tac și nu pot să strig, a venit.. Noaptea
Prezentul și viitorul dispar din trecut
În vis am parte de ce nu am vrut..
Durere se naște, se preschimbă-n ființă
Iese la suprafață.. O neștiută dorință
Chinul și plăcerea devin una și aceeași
Din haosul minții, aud doar tăcerea
O copilă rumenită cu ochii topiți
Apare de nicăieri în al meu vis
Ochii îi curg, o arde privirea
Nu mai știe ce înseamnă iubirea
O copilă uscată, puțin subțirică
Nu știe de dor și nici de frică
Ea nu există sau a existat ?
Trăiește acum doar în al meu cap
Ea nu e monstru, nu e nici stafie
E doar o fată, o simplă amintire
Durerea preschimbată și fata uscată
Sunt una și aceeași : iubirea uitată !
Fata nu e vie, nu e nici moartă
Ea trăiește în mine, dar fără viață
E amintirea, amintirea uitată
În palatul minții. Acum scăpată
Din cutia cu amintiri, ea acum e ieșită
Iar palatul minții.. e casa bântuită
CITEȘTI
Două Zile Și O Viață
Poesia"V-am povestit la prezent, dar am trăit la absent și am plătit cu trupul, Viața e o poezie, mai grea sau mai ușoară, ce nu se-nvață pe dinafară, ci se descoperă pe dinăuntru."
