Negura Uitării

57 5 2
                                    

Ești o poezie vie, 
În carne și oase, 
Dar ești o amintire, 
Iar inima te-ar coase 

Ești un nor purtat de vânt, 
Un trandafir fără de spini, 
Îmi ești piatră de mormânt, 
Și pământ presărat cu crini 

Ești Venus Anadyomene, 
Ești răsăritul cel fără de sfârșit, 
Ești cea mai frumoasă dintre stele,
Cercul vicios în care eu sunt prins… 

Ești cel mai frumos cuvânt, 
Cea mai diferită dintre femei, 
Ești cel mai lung amurg, 
Iar după tine, plâng ochii mei

Ai fost cândva, acum nu mai ești 
Ai fost tot ce aș fi putut să vreau, 
Ai fost poezia cântată de poeți, 
Acum sunt singur, scriu și beau…

Două Zile Și O Viață Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum