Când somnul nu vine,
Când visele apar,
Când gânduri klandestine
Nu mai dispar
Când timpul se pierde,
Inima bate mai încet
Nu mai am putere,
Peste un val de intelect
Pătrund, uşor, treptat
Mi-am pierdut de mult glasul
Respir puţin sacadat
Am uitat, în sfârşit, ceasul
Dar ajuns acolo,
Mă pierd printre imagini
Ma simt ca Apollo,
Pierdut prin timp şi spaţii
Pierd controlul, foarte uşor
Visul devine realitate
Gânduri mor şi se nasc, se nasc şi mor
Nici urmă de libertate
Mă văd pe o stradă pustie,
Întuneric total, nu disting vreo culoare
Deodată, apar trei femei lângă mine
Şi, se pare, că ştiu ce mă doare prea tare
Or fi uristoare, or fi doar blesteme?
Căci simt că renasc în durere,
Şi nu mai am nici un gram de putere
Şi doamna, a doua, tot cere..
Mă consumă, mă poartă pe străzi pustii
Mă simt captiv într-o buclă,
Mă poartă în lumi de care tu nu ştii,
Şi nu ştiu ce mă aşteaptă încă
Ajuns mai departe, una dispare
Ramân cu celelalte două,
Dar eu cu gura mea mare,
Trezesc in ele o forţă
Reapare a două, dar nu e singură
A dus cu ea vrăjitorul,
Atunci mi-am dat seama că nu e o glumă,
Şi am început să-mi văd viitorul
CITEȘTI
Două Zile Și O Viață
Poetry"V-am povestit la prezent, dar am trăit la absent și am plătit cu trupul, Viața e o poezie, mai grea sau mai ușoară, ce nu se-nvață pe dinafară, ci se descoperă pe dinăuntru."
