Trei ursitoare

72 6 0
                                    

Când somnul nu vine,
Când visele apar,
Când gânduri klandestine
Nu mai dispar

Când timpul se pierde,
Inima bate mai încet
Nu mai am putere,
Peste un val de intelect

Pătrund, uşor, treptat
Mi-am pierdut de mult glasul
Respir puţin sacadat
Am uitat, în sfârşit, ceasul

Dar ajuns acolo,
Mă pierd printre imagini
Ma simt ca Apollo,
Pierdut prin timp şi spaţii

Pierd controlul, foarte uşor
Visul devine realitate
Gânduri mor şi se nasc, se nasc şi mor
Nici urmă de libertate

Mă văd pe o stradă pustie,
Întuneric total, nu disting vreo culoare
Deodată, apar trei femei lângă mine
Şi, se pare, că ştiu ce mă doare prea tare

Or fi uristoare, or fi doar blesteme?
Căci simt că renasc în durere,
Şi nu mai am nici un gram de putere
Şi doamna, a doua, tot cere..

Mă consumă, mă poartă pe străzi pustii
Mă simt captiv într-o buclă,
Mă poartă în lumi de care tu nu ştii,
Şi nu ştiu ce mă aşteaptă încă

Ajuns mai departe, una dispare
Ramân cu celelalte două,
Dar eu cu gura mea mare,
Trezesc in ele o forţă

Reapare a două, dar nu e singură
A dus cu ea vrăjitorul,
Atunci mi-am dat seama că nu e o glumă,
Şi am început să-mi văd viitorul

Două Zile Și O Viață Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum