Pășesc în spațiul-timp
Cu ambele mâini legate
Îmi dau spiritul la schimb
Pentru o rază de soare
Dar luna plânge în șoapte
Prezent e prezentul doar în trecut
Lobotomia a început să funcționeze
Cu gânduri albe și negre mă lupt
Iar inima săracă vrea să se opereze
Mintea, sufletul și inima, reala treime
Trupul, el singur le suportă pe toate
Spre un nou început se face ruine
Și mă îndrept în față să ajung în spate
Văd sunete și aud culori,
Văd trecutul, n-are viitor
Văd în glob ce n-ar trebui
Și moartea mă întreabă :
Când ai să vii?
CITEȘTI
Două Zile Și O Viață
Poesia"V-am povestit la prezent, dar am trăit la absent și am plătit cu trupul, Viața e o poezie, mai grea sau mai ușoară, ce nu se-nvață pe dinafară, ci se descoperă pe dinăuntru."
