Soarele și luna
Stau pe cer împreună,
Discutând întruna
Despre oameni, iubire și ură
Soarele ar îmbrățișa luna
Dar îi e teamă că ar putea să o ardă
De asta plouă noaptea și ziua
De durere, că n-au ce să facă
Luna are parte de compania stelelor,
Dar soarele rămâne mereu în solitudine
Și plânge cu foc, din cauza nopților
Cu lacrimi de gheață, fulgere și tunete
Soarele și luna
Nu mai stau pe cer împreună,
Doar plâng întruna
Nu mai există iubire, doar ură!
CITEȘTI
Două Zile Și O Viață
Poezie"V-am povestit la prezent, dar am trăit la absent și am plătit cu trupul, Viața e o poezie, mai grea sau mai ușoară, ce nu se-nvață pe dinafară, ci se descoperă pe dinăuntru."
