Don't lose your hope !

Chapter 4

CAPITOLUL  4

După toată nebunia asta am fost condusă de Harry acasă. Pe la ora 11.30 pm am ajuns în casă. Am mers și am făcut rapid un duș apoi m-am culcat. Eram foarte obosită.

A doua zi, m-am trezit mult mai de dimineață ca de obicei. Am mers în bucătărie și mi-am luat ceva să mănănc. Atunci am observat că părinții mei nu se treziseră încă. Am mers spre camera lor și am văzut că nu erau nici acolo. Începusem deja să mă panichez. Mă speriasem puțin. Am luat telefonul și i-am sunat, dar nu mi-au răspuns nici unul. Chiar în momentul în care am închis telefonul, cineva învărtea cheia în ușă. Eram în fața ușii cu ochii plini de lacrimi și speriată de moarte.

-Lilian ! Ce ai pațit iubito?- am auzit vocea mamei iar apoi am vazut negru în fața ochilor.

M-am trezit într-o cameră mare albă, pe un pat tare ca de piatră și cu așternuturi albe. Nu era nimeni în cameră așa că am ăncercat să mă ridic singură din pat. Nu mă puteam ridica. Am mai așteptat puțin iar apoi am văzut cum ușa camerei unde mă aflam se deschidea încet și un chip de înger a intrat în camera mea. Era Harry.

-Ești bine? – a spus Harry care părea că e alb la față, sau mi se părea mie fiindcă era într-o cameră albă.

-Acum sunt mai bine. Dar cum am ajuns aici? Unde sunt mama și tata?

-Acum vorbesc cu doctorul. Ce sperietură am tras..

-Dar ce s-a întâmplat?

-Nu îți aduci aminte?

-Ba da.. doar că vreau să te testez să nu mă minți...-am spus eu sarcastică.

-Corect. Păi am vrut să vin la tine să te iau în oraș, pentru că mâine ne întoarcem în Londra, iar când am vrut să sun la ușă, a ieșit tatăl tău cu tine în brațe. Erai leșinată. Apoi mi-au povestit ce s-a întâmplat.

-Deci asta se explică cum am ajuns aici.

-Dar de ce ai leșinat?

-Nu știu. Îmi aduc aminte, doar că eram foarte speriată că nu mi-am găsit părinții iar apoi am văzut-o pe mama, și după aceea m-am trezit aici.

-Dar te simți mai bine acum nu?

-Da. Doar ești lângă mine nu?

*Big Kiss*

Chiar în momentul în care ne sărutam au intrat ai mei. Au sărit pe mine foarte speriați.

-Ești bine iubito?-a spus mama aproape cu lacrimi în ochi.

-Voi fi dacă mă lasați să respir...

-O îmi pare rău.

-Sunt bine. Mă simt chiar bine. Nu știu de ce am leșinat.

-Sună minunat. Și doctorul ne-a spus că poți să te întorci acasă.

-Minunat. Dar stați puțin. Harry tu cu ce ai venit aici?

-Cu mașina părinților tăi.

-Perfect. Să mergem.

Pe mașină m-am așezat în spate cu Harry.

-Unde ați fost în dimineața asta?- am întrebat eu.

-Am vrut să îți facem o surpriză când te trezești.

-Ce surpriză?

-Ști că îți doreai de mult timp să mergem într-o vacanță în Hawai.?

-Daaa...

-Și am vorbit cu Harry să vedem cum este liber și v-am cumpărat câte un bilet șii ve-ti merge ăntr-o vacanță amândoi.

-Doar eu cu Harry?

-Da. Doar noi doi. O săptămână.

-Dar ascultă ce îți spun. Când te întorci acasă, te întorci una, nu două.- a spus tata vrând să pară autoritar.

-Dacă mai scoți un sunte te scot afară din mașină!-i-a spus mama tatălui meu- Sunt tineri. Lasă-i în pace. Ce treabă ai tu cu ei? Dacă se iubesc se iubesc. Și oricum, ar fi prostia ei dacă ar rămâne însărcinată acum.

Eu cu Harry ne uitam uimiți la ei cum se ceartă.

-Mamă, am ajuns. Noi mergem la mine în cameră. A și apropo, când mergem în vacanță?

-Mâine.

-Mâine? Mă duc să îmi fac bagajele. Harry vin-o cu mine.