Don't lose your hope !

Chapter 6

CAPITOLUL 6

Am plecat spre casa lui Harry ca să își termine și el bagajele. În scurt timp și-a terminat și el bagajele și ne-am întors la mine acasă.

-Am ajuns mamă. Noi mergem la mine în cameră! –am început eu să țip după ce am ajuns în casă.

-Ați ajuns acasă deja? – i-am auzit vocea tatei.

-Daaa ! Am ajuns ! Dar acum mergem la mine în cameră.

-Ceeee? Ai zis ceva?- spunea mama

-Nuu !  - am zis eu în timp ce urcam scările

Am ajuns cu Harry la mine în cameră și nu prea știam ce să facem.

-Ce ai vrea să faci?- am ăntrebat eu

-Nu știu. Ce vrei tu.

-Binee. Atunci hai să ne jucăm ceva. Ce spui?

-Nee.. nu prea am chef de joacă. Doar de un joc, dar ești prea mică pentru a ști cum se joacă.

-Adică? Spui că sunt prea mică?

-Normal că ești mică, dar ești a mea. – și apoi a venit și m-a luat în brațe.

O mică îmbratișare după care a urmat un mic sărut, apoi unul mai pasional, apoi ne-am pus pe pat, apoi...

*-Nu cred că e nevoie să știe chiar toate detaliile... –a spus tata în timp ce s-a înroșit foarte tare la față.

-Dar nu am făcut nimic de genul acela... în ziua aia.- a spus mama, vrând să fie subtilă.

-Nu vreau să știu cum a fost prima voastră partidă de sex. Eu vreau doar să știu cum v-ași cunoscut, cum a fost în vacanță și cum ați ajuns să vă iubiți încă după atâția ani.- am spus eu plictisită de ceea ce încercau să îmi ascundă.

-Dar cât de mature suntem !- a spus mama sarcastică.*

După ce ne-am așezat pe pat, am auzit un zgomot la ușă. Ne-am speriat și ne-am oprit. Am coborât repede din pat si m-am dus să văd ce se întâmplă. Era tata care asculta la ușă.

-Ști ca nu e prea frumos să asculți pe la ușile oamnilor?- i-am spus eu tatei.

-Cee? Ce..? Nuu... nuu... eu nu ascultam pe la uși.. doar că, doar că... aaa. Mama ta mi-a spus că îți cam scârțâie ușa.- a spus tata încercând să se scoată.

-Mda.. sigur.

-Dar voi ce faceți aici?

-Ne facem planuri pentru vacanță. De ce? Vrei și tu să le auzi?

-Păi nu mi-ar prinde rău să știu și eu ce faceți acolo.

-Ieși ! – i-am spus eu tatei.

-Bine. –mi-a spus tata lăsându-și capul în jos și ieșind din camera mea.

Ne-am reîntors în pat. Mi-am așezat capul pe pieptul lui. Îi simțeam inima cum bate. Îi bătea tot mai tare. Harry începuse să se joace cu părul meu, dar totuși nu scotea nici un sunet. Am spart eu tăcerea cu o întrebare stupidă.

-Harry? Pot să te întreb ceva?

-Sigur. Ce este?

-Nu știu cum să îți spun..

-Încearcă dintr-o dată.

-Ești sigur?

-Foarte sigur.

-Te iubesc !

-Awww.. serios?

-Pe bune?

-Glumeam. Și eu te plac. Nu te pot iubi doar după câteva zile.

-Înțeleg.. –am spus eu în timp ce mi-am lăsat capul în jos, puțin dezamăgită.

-Te rog, înțelege-mă, nu am cum să iubesc pe cineva pe care îl cunosc de câteva zile.

-Nuu.. nu nu.. înțeleg perfect ce vrei să spui. Doar că..

-Doar că .. ce?

-Doar că nu mă așteptam ca, tocmai tu, să mă placi.

-Ce vrei sa spui prin „tocmai tu” ?

-Adică vreau să spun, că nu mă așteptam să mă placi tu, Harry Styles, din faimoasa trupă One Direction.

-Hahaha.. nu a fost amuzant. De ce crezi că nu m-aș putea îndrăgosti de tine?

-Nu am nici o idee.. poate pentru că nu sunt o vedetă, sau că nu sunt destul de frumoasă pentru tine.

-Cum adică nu ești destul de frumoasă pentru mine? Dar cine sunt eu? Prințul frumuseții, care locuiește în palatul FRUMOȘILOR?

-Da, doar că nu trăiești în palatul Frumoșilor, ci trăiești în palatul din inima mea.

-Dacă mai continui mult așa fi sigură că am să mă îndrăgostesc de tine.

-Deci mă descurc bine, nu?

-Mereu ai facut-o.

Apoi ne-am sărutat ceva timp apoi ne-am culcat. Nu apucasem să dormim destul timp, pentru că trebuia să ne trezim să ajungem la aeroport.

În drum spre aeroport ne-a dus tatăl meu, care ne-a ținut predica despre cum să ne purtăm cât timp vom sta acolo.