Don't lose your hope !

Chapter 2

CAPITOLUL 2

-Deci.. să înceapă povestea!

Povestește mama

Totul a înceut în ziua de 23 mai 2015, când am împlinit minunata vârstă de 18 ani.

Era o dimineață minunată de mai.Am fost trezită de mama care intrease peste mine în camera cu ditamai tortul cu lumânările aprinse și cântând întruna. Nu mi-am sărbători ziua de naștere fiindcă nu ne permiteam financiar acest lucru, dar în schimb am fost asaltată de prieteni și părinți cu multe cadouri. Multe cadouri de toate felurile și mărimile, începând cu o pungă de bomboame până la bani, mulți bani. Am avut vizitatori aproape toată ziua, mulți prieteni și rude venite în vizită. Însă, parinții nu îmi dară încă, cadoul lor. Am așteptat toată ziua, dar tot nimic. Seara, în jurul orei 20 și cțteva minute, au întrat părinții mei în camera mea cu un plic în mână.

-Scumpo ! Aici este cadoul nostru. Sperăm să îți placă. Știm că îți dorești asta de mult timp. –mi-a spus mama în timp ce mi-a înmanat plicul. L-am luat încet, și l-am deschis puțin înfricoșată de ce voi găsi acolo. Îmi imaginam că va fi o scrisoare în care îmi spuneau cât de mult mă iubesc și că sunt o fiică bună și multe altele, dar nu a fost așa. Am deschis plicul și când am scos conținutul plicului, am țipat și am aruncat plicul pe jos, fugind cât mai repede spre pat:

-Aaaaaaa.... (am țipat eu) ... Vreți să îmi spuneți ce este acolo?

-Dar de ce țipi in halul acesta, e un bilet la concertul trupei aceea care îți place țiee... dacă știam că reacționezi așa nici nu mă mai chinuiam să fac rost de el. – a spus mama în timp ce a luat plicul de pe jos.

-CEEE? Bilet la cinee? Nu cred. Dă-mi să vad. –am spus eu mirată. Nu văzusem ce este în plic, credeam că este vreun păianjen și am vrut să le fac jocul, dar când am auzit că este un bilet...

-Convinge-te singură. – a spus tata.

Nu mai aveam cuvinte, chiar era un bilet la concertul celor din One Direction. Îi iubeam de mult timp și îmi doream mult să pot să îi văd. Am luat repede biletul și le-am mulțumit părinților, apoi i-am scos afară din cameră ca să pot să îmi fac de cap cu biletul.

Venise ziua marelui concert. Nu spuse-sem nimănui că am biletul acesta, fiindcă nici una din prietenele mele nu ascultau 1D, așa că m-am dus singură. Am așteptat cțteva minute la coadă iar apoi am intrat în imensa sală, unde urma să se țină concertul. Era o sală imensă, nici nu mă miram fiindcă afară erau o grămadă de fane care țipau și se împingeau una pe cealaltă.

Am așteptat preț de 30 de minute, iar apoi au întrat băieții pe șcenă.

*-Pot să intervin cu ceva?

-Ce?

-În momentul în care am intreat pe ușa din spate a sălii, am sințit un val mare de căldură. Doar eu o simțisem, dar nu am dat importanța.

-Nu mi-ai spus asta până acum..

-Ti-am spus acum. Nu e târziu.

-Pot să continu povestea?

-Sigur, sigur, scuze de deranj. *

Când au început să li se vadă tot mai mult siluetele, toate fanele țipau cât le țineau gura. Eram așezată chiar în primul rând. Aveam cel mai bun bilet dintre toate. Eu puteam să îi văd bine și la fel și ei. Stăteamm și mă uitam uimită la ei și așteptam să înceapă să cânte, când am observat că unul dintre ei se uita insintent la mine. Era Harry, se uita chiar foarte insistent la mine.