Chapter 10

176 12 7
                                        

CAPITOLUL 10 

-Pute-ţi să staţi liniştiţi, nu o să facem nimc de genul. Mergem să ne culcăm, suntem foarte obosiţi. Mâine avem o zi lungă.-spun eu plictisită.

-Bine draga mea, aveţi grijă, vom veni să vă verificăm.-mi-a spus mama.

Am plecat amândoi la mine în cameră iar până am făcut eu un duş, Harry a vorbit cu prietenul lui despre cremă. 

-Gata cu duşuu....- a început Harry o propoziţie.

-Da, am terminat. Dar tu ce ai păţit?

-Cred că ar fi mai convenabil dacă ai lua ceva pe tine, pe lângă prosopul pe care îl porţi.-spunea Harry în timp ce era cu mâinile la ochi, dar totuşi degetele deschise.

-Nu îţi place cum arăt? -spun eu fiind obraznică şi ridicând puţin prosopul de pe piciorul meu.

-Ba da, doar că le-am promis alor tăi că nu facem nimic, îţi aminteşti?

-Da, îmi amintesc foarte bine ce le-am promis, doar că mă jucam puţin cu tine. Acum fugi la duş. Te aştept.-i-am dat un pupic mic şi a  mers la duş. 

A stat în duş vreo 30 de minute. Clar nu mai rezistam să stau atât, deci am adormit.

-Gata am terminaaa... aah, doarme. 

S-a asezat lângă mine şi s-a culcat şi el.

A doua zi de dimineaţă am fost treziţi de mama care venise cu micul-de-jun la pat.

-Trezirea somnoroşilor. E ora 12. Hai repede, repede.

-Ieşi din cameră, nu vezi ca dorm?-spun eu adormită.

-Nu îi vorbi aşa mamei tale. Mai bine trezeşte-te, are dreptate. E târziu.-îmi spuse-se Harry.

-Dar tu de partea cui eşti?-îl întreb eu pe Harry

-De partea dreptăţii.-a spus Harry luând poziţia lui Superman.

-Sigur că da. Acum lăsaţi-mă să dorm.

-Nu. Hai trezeşte-te dacă nu am să merg singur după unguent.

-Binee. Dar trebuie să aştepţi să fac un duş, să mănânc, să mă pregătesc şi toate alea.

-De acord, dar să nu îţi baţi joc de mine şi să mă faci să aştept patru ore.

-Nu... spun eu arătând o faţă de căţeluş.

-Atunci grăbeşte-te.

-Gata, gata. Am plecat la duş.

Până am fost gata de plecare au durat cam o oră,dar Harry nu s-a supărat aşa că am plecat după unguent.

-Eu nu înţeleg de ce mai trebuie să mergem după unguent pentru că nu mai sunt arsă.-spun eu plictisită.

-Dacă doctorul a spus că ai nevoie de aşa ceva atunci aşa facem. Eu am cea mai mare încredere în doctorii şi în mama, după restul lumii.

-Bine domnule filozof.-spun eu dându-mi ochii peste cap.

-Gata, am ajuns.

Ne-am luat unguentul şi am plecat în următoarea secundă.

Ajunşi acasă, l-am întrebat pe Harry:

-Tu ai mai vorbit cu băieţii?

-Ce băieţi?

-Nu îmi spune că deja ai uitat..

-Ce să uit? Chiar  nu ştiu la  ce te referi.

-Mă refer la băieţii din trupă, Liam, Louis, Niall şi Zayn. Nu te-am văzut vorbind cu ei de foarte mult timp.

Don't lose your hope  !Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum