CAPITOLUL 10
-Pute-ţi să staţi liniştiţi, nu o să facem nimc de genul. Mergem să ne culcăm, suntem foarte obosiţi. Mâine avem o zi lungă.-spun eu plictisită.
-Bine draga mea, aveţi grijă, vom veni să vă verificăm.-mi-a spus mama.
Am plecat amândoi la mine în cameră iar până am făcut eu un duş, Harry a vorbit cu prietenul lui despre cremă.
-Gata cu duşuu....- a început Harry o propoziţie.
-Da, am terminat. Dar tu ce ai păţit?
-Cred că ar fi mai convenabil dacă ai lua ceva pe tine, pe lângă prosopul pe care îl porţi.-spunea Harry în timp ce era cu mâinile la ochi, dar totuşi degetele deschise.
-Nu îţi place cum arăt? -spun eu fiind obraznică şi ridicând puţin prosopul de pe piciorul meu.
-Ba da, doar că le-am promis alor tăi că nu facem nimic, îţi aminteşti?
-Da, îmi amintesc foarte bine ce le-am promis, doar că mă jucam puţin cu tine. Acum fugi la duş. Te aştept.-i-am dat un pupic mic şi a mers la duş.
A stat în duş vreo 30 de minute. Clar nu mai rezistam să stau atât, deci am adormit.
-Gata am terminaaa... aah, doarme.
S-a asezat lângă mine şi s-a culcat şi el.
A doua zi de dimineaţă am fost treziţi de mama care venise cu micul-de-jun la pat.
-Trezirea somnoroşilor. E ora 12. Hai repede, repede.
-Ieşi din cameră, nu vezi ca dorm?-spun eu adormită.
-Nu îi vorbi aşa mamei tale. Mai bine trezeşte-te, are dreptate. E târziu.-îmi spuse-se Harry.
-Dar tu de partea cui eşti?-îl întreb eu pe Harry
-De partea dreptăţii.-a spus Harry luând poziţia lui Superman.
-Sigur că da. Acum lăsaţi-mă să dorm.
-Nu. Hai trezeşte-te dacă nu am să merg singur după unguent.
-Binee. Dar trebuie să aştepţi să fac un duş, să mănânc, să mă pregătesc şi toate alea.
-De acord, dar să nu îţi baţi joc de mine şi să mă faci să aştept patru ore.
-Nu... spun eu arătând o faţă de căţeluş.
-Atunci grăbeşte-te.
-Gata, gata. Am plecat la duş.
Până am fost gata de plecare au durat cam o oră,dar Harry nu s-a supărat aşa că am plecat după unguent.
-Eu nu înţeleg de ce mai trebuie să mergem după unguent pentru că nu mai sunt arsă.-spun eu plictisită.
-Dacă doctorul a spus că ai nevoie de aşa ceva atunci aşa facem. Eu am cea mai mare încredere în doctorii şi în mama, după restul lumii.
-Bine domnule filozof.-spun eu dându-mi ochii peste cap.
-Gata, am ajuns.
Ne-am luat unguentul şi am plecat în următoarea secundă.
Ajunşi acasă, l-am întrebat pe Harry:
-Tu ai mai vorbit cu băieţii?
-Ce băieţi?
-Nu îmi spune că deja ai uitat..
-Ce să uit? Chiar nu ştiu la ce te referi.
-Mă refer la băieţii din trupă, Liam, Louis, Niall şi Zayn. Nu te-am văzut vorbind cu ei de foarte mult timp.

CITEȘTI
Don't lose your hope !
FanfictionÎn această carte este vorba despre mama unei fete, care îi povestește fiicei sale cum a ajuns să fie împreuna, și chiar s se căsătorească cu baiatul la care a visat. Enjoy it !