Don't lose your hope !

Chapter 5

CAPITOLUL 5

-Mâine? Mă duc să îmi fac bagajele. Harry vin-o cu mine.

-Sigur !

Am mers amândoi în camera mea să îmi fac bagajele. Până la urmă era o vacanță în Hawaii. O săptămână. Ce îți puteai dori mai mult? Nimic. Era perfect.

-Harry mi-ai văzut costumul de baie roz?-am spus eu în timp ce eram cu capul în dulap.

-Nu l-am văzut pe aici.-spuse Harry care era într-o situație asemănătoare cu mine, doar că ele era pe sub pat.

-Gata. L-am găsit. Acum. Mi-ai văzut pieptenele?

-Stai puțin să ies de aici. Ahh. Gata. Bun. Deci ce să fi văzut?

-Pieptenele. Aaaaa. Iată-te. Nu mai trebe. L-am găsit. Pff.. Nu ești bun de nimic.. –am spus eu în glumă.

-Ce ai spus?-a spus Harry cu o sprânceană ridicată.

-Nimic! –am spus eu în timp ce m-am ridicat de jos și am încercat să fug din cameră, însă fără succes fiindcă atunci când am vrut să ies din cameră am fost prinsă de mână de Harry și m-a trântit pe pat.

-Dacă eu nu sunt bun de nimic, atunci să vedem ce mai spus după ce...

Și a început să mă gâdile. Și m-a gâdilit așa un timp îndelungat, apoi s-a oprit și a așteptat să termin de râs. Am observat cum se uita la mine.

-Ce?-am spus eu pițin nedumerită.

-Nimic.

-Cum nimic? De ce te uiți așa la mine?

-Mă uit la tine pentru că ești frumoasă. De ce mă pot uita la tine?

-Awwww.. crezi că sunt frumoasă?- am spus eu cu un zâmbet mare pe față.

-Nu. Nu cred că ești frumoasă. Sunt sigur de asta.

A urmat un sărut lung.

-Biine bine bine. Acum hai să îți terminăm bagajele fiindca trebuie să mergem să le facem și pe ale mele.

-Nu ți le-ai făcut? Vezi? Ți-am spus că nu ești bun de nimic...

-Shhht ! – a spus Harry în timp ce mi-a mai furat un mic sărut.

Mi-am terminat bagajele și am coborât jos la părinții mei care păreau că aveau o discuție cam aprinsă.

-Tu nu te gândeți puțin? Acest băiat poate să își bată joc de ea. Nici nu o cunoaște de mult timp, și deja își dorește să meargă cu ea în vacanță. – spunea tata vizibil nervos.

-Tu nu îți dai seama ce simte fata noastră acum. E prima ei dragoste. Las-o să o simtă pe pielea ei. Dacă îi vom impune asta, o va vace doar din ciudă. De ce nu poți să lași pentru o clipă câmpul de protecție și să încerci să te uiți în ochii fetei când vorbește cu acest băiat. I se luminează ochii și are o bucurie în ei. Și același lucruu pot să îl spun și despre el. Niciodată nu te-ai uitat măcar puțin la ei? Niciodată?

-Ba da m-am uitat. Dar niciodată atât de intens ca tine.

-Domnule și doamnă, a spus Harry în  timp ce a intrat în cameră, vă promit că voi avea grijă de fiica dumneavoastră cu prețul vieții mele dacă va fi nevoie. Nu voi lăsa pe nimeni să ii facă rau.Merita mult prea multe ca să fie jignită.- spunea Harry care aproape avea lacrimi în ochi.

-Băietee, acum te credem, dar ce ai face dacă ai fi în locul nostru?- spunea tata.

-Poate că dacă eram în locul vostru și eu reacționam așa, dar apoi mă gândeam la altceva. Ați auzit vreodată de dragoste la prima vedere?

-Da am auzit.

-Și crede-ți în ea?- a spus Harry în timp ce o mică lacrimă i s-a scurs pe obrazul lui fin.

-Eee asta-i bună. Dacă cred în dragoste la prima vedere. Nimeni nu crede în asta. – a spus tata care părea puțin enervat de această discuție pe care o are cu Harry.

-Ei bine, eu cred în dragoste la prima vedere. Și exact așa m-am îndrăgostit de fiica dumneavoastră. Încă de prima dată când am văzut-o inima mea a luat-o razna. Mă înnebunește.

A urmat un moment de tăcere în care lui Harry i s-au scurs câteva lacrimi iar părinții mei nu mai știau ce să mai zică.

-Bine. Voi încerca să mă împac cu ideea că fetița mea, care doar ieri avea 1 anișor, s-a îndragostit. – a spus tata cu lacrimi în ochi. Atunci am fugit și l-am înbrațișat.

-Îți mulțumesc mult tata. Să ști că o să am grijă de mine.

A urmat o îmbrațișare de familie, apoi tata l-a chemat și pe Harry cu noi.

-Bine. Eu mi-am făcut bagajele iar acum mergem la Harry să își termine și el pregătirile.- am spus eu cu un zâmbet mare pe față.

-Aveți mare grijă. Să vă întoarceți repede.- țipa mama după noi.

-Sigur mama.

*- Și așa ne-am cunoscut.

-Ceee? Atât? Și cu vacanța cum rămâne?

-Vreți să știți ce am făcut în vacanță?

-Normal. De ce nu?

-Bine atunci.*