The American Dream ❤

Capitolul 2

Urmatoarea dimineata a fost una normala .M-am trezit, mi-am luat micul dejun si am plecat la scoala,din fericire am prins autobuzul.Ajunsa la scoala toti stateau in jurul Anei.Speriata,am fugit spargand multimea.Ana avea lacrimi in ochi .
-Ce s-a intplat? ,am spus eu ingrijorata
-O...o să mă mut in Los Angeles!
-Poftim? Pentru cateva saptamani,nu-i așa? ,am intrebat eu mai avand o speranta.
-Din pacate.....Nu!,a spus Ana.
Am inghetat...Nu imi venea sa cred.
Am imbratisat-o isbucnind in plans.Ana era singura mea prietena!Imi era ca o sora !
....
Am ajuns in fata usii inca plangand, atunci a ajuns si mama din oras.
-Emma!Ce s-a intamplat? , intrebă mama
-Ana se muta in Los Angeles!
-Imi pare atat de rau!Haide in casa sa iti fac un ceai.
-Bine, multumesc!
M-am asezat pe un scaun din bucatarie si am baut putin ceai.Ma mai linistisem,dar inca nu imi puteam imagina viata fara Ana.Atunci mi-a venit o idee!
-Mamă...mamă!,am spus eu incantata
-Da, draga mea.
-Pot sa ma mut in Los Angeles cu Ana?Te rooog!!!
-Poftim?!Nuu!
-Te rooog ! Nu o sa fim singure!Parintii Anei vor fi acolo!
-Emma!Am spus nu! Nu te pot lasa sa pleci intr-un oras aglomerat ca Los Angeles, aici este un loc linistit,nu te vei descurca!
Am plecat in camera mea si l-am sunat pe tata.
-Alo!?
-Tata!Ana se muta in Los Angeles cu parintii ei, pot sa ma mut si eu cu ea ?
-Nu te vei descurca !
-Nu ai de unde sa stii !
-Mama ta e de acord ?
-Nu!
-Ei bine ,nici eu!
-Oo,te rog !
-Emma,nu am timp de vorba!Pa!
-Pa!!
Nervosa,am sunat-o pe Ana.Isi impacheta lucrurile.
-Salut,Emma!
-Ana!Poti sa iti convingi parintii sa pot veni cu tine in Los Angeles?
-Desigur!Vor fi incantati !Dar nu mai mult ca mine!!!
-Yupi!
-Stai...dar parintii tai..
-Nu conteaza ce parere au ei despre asta!,am spus eu intrerupand-o pe Ana.
-Atunci, ce vei face ? Vei fugi de acasa!?
-Exact!
-Poftim??Era o intrebare retorica!
-Bine paa!Ne vedem maine la aeroport!
-Emma!Stai...!
....
Dimineata mi-am impachetat cateva haine si am luat 2000 de euro din geanta mamei si am plecat spre aeroport.Ana era acolo.
-Buna dimineata,Ana!
-Nu credeam ca o sa faci asta !,imi spuse ea cu o urma de nervozitate .
-Ei bine,am facut-o!!
Ne-am urcat in avion si ne-am ocupat locurile!Mama Anei,doamna Grey,mi-a vorbit despre adolescența ei.Am ascultat interesata,insa Ana era plictisita ,ascultase acele amintiri de foarte multe ori....Timpul trecea , era primul meu zbor cu avionul, mii de fiori imi treceau prin stomac ,mai ceva decat atunci cand l-am vazut pe John,colegul meu din clasa a V a, imi aduc aminte foarte putine lucruri despre el,stiu doar ca avea parul castaniu si ochi negri,misteriosi.A fost singurul baiat care mi-a placut , desi erau destui baieti draguti in scoala nu ma atragea niciunul ,asta poate pentru ca nu imi doream asta.Acum nu mai conteaza asta , sunt in avion,in drum spre Los Angeles iar eu ma gandesc la asta ?!Voi incepe o noua viata!