The American Dream ❤

Capitolul 6

O voce groasa ma trezii din somul meu dulce.Pentru un minut nu mi-am dat seama,dar gandindu-ma mai bine am deschis ochii speriata de acea persoana care ma trezise fiind destul de sigura ca aseara eram singura in casa.

—Neata,Emma!Sper ca nu te-ai speriat.

—Liam!!Ce....ce faci aici??

—Nu te speria!Nu am intentii rele.M-am gandit ca ai nevoie de putina companie.

—Puteam sa imi iau un caine!,am spus eu pufnind in ras.Eram constienta ca a intrat in casa mea fara sa anunte, insa era Liam ,nu ma pot supara pe el , l-as lasa sa imi faca orice,bine poate nu chiar orice.

—Sa inteleg ca iti face placere sa fiu aici?,a intrebat el.

—Vrei sa te mint?

—Nu, nu vreau sa ma minti.

—Atunci imi face placere sa fii aici.Dar cum ai intrat in casa, aseara sunt destul de sigura ca am incuiat usa de la intrare.,am spus eu din ce in ce mai confuza.Nu stiam ce vreau, pe de o parte nu voiam ca Liam sa fie langa mine, acum,nici nu stiam de cat timp ma priveste ,daca a dormit aici sau nu, daca el chiar are intentii rele...Oh Emma, revinoti , nu iti va face nimic nu mai fi paranoica.Exact ce spunea o parte din mine il vrea pe Liam , dar cealalta parte nu.

-Am metodele mele..., a raspuns el

-Ei bine am dreptul sa le stiu din moment ce esti in casa mea.

-Nu o sa iti zic pana nu sunt 100% convins ca iti doresti sa fiu aici,acum.

-Liam!!!Spune odata!!!Nu crezi ca ar treb....

-Mai taci pacoste mica, a spus el intrerupandu-ma.In prezenta lui nici nu imi dadeam seama ca sunt aproape dezbracta,intr-un tricou transparent de matase prin care se vede aproape tot si lenjerie intima de dantela.

-Liam, ar trebui sa pleci...Defapt nu ar trebui....Nu , nu voiam sa spun asta!

-Poftim?!Nu inteleg nimic.Vrei sa plec sau nu?,a intrebat el razand.

-Da...nu.Pentru inceput ar trebui sa iesi din camera mea ca sa ma imbrac in ceva in care sa nu ma simt dezbracata!!

-Bine...dar sa sti ca eu nu am nimic impotriva daca ramai asa.,spunea asta pufnind in ras si analizandu-ma cu atentie din cap pana in picioare.

-Liam!!Am pus pe mine o rochita roz,lunga pana deasupra genunchilor,si o pereche de balerini negrii.

....

-Ai noroc ca e weekend si ca am putin timp liber....De ce ai venit la mine?

-Mpaaai,imi era dor de tine!, a raspuns Liam facandu-ma sa rosesc.

-De ce ma pui in astfel de situatii?Liam, imi placi chiar foarte mult , dar ceva imi spune ca imi ascunzi ceva...

-Nu mai asculta acel ceva fiindca te minte!Emma te ador, esti perfecta!Cum as putea sa te mint!Uite , o sa fiu sincer cu tine si am sa iti spun ca atunci cand te vad imi vine sa sar pe tine.Multumita??
–Foarte multumita!C iti trec astea prin cap?,am pufnit in ras.Nu imi venea sa cred ce aud.Se uita la mine ca un copil care tocmai a cazut,rana il doare dar totusi rade de prostia facuta.
–Poate nu trebuia sa spun asta.Dar macar ti-am spus adevarul si in acelasi timp te-am facut sa zambesti.
–Mda.Oh..Liam,trebuie sa ajung la un interviu,am nevoie de o slujba.
–Nu te duce la nici un interviu.Tata detine o firma de parfumuri si are nevoie de cu cineva care sa le faca reclama.Maine la ora 3:00 p.m. sunt la tine ,nu conteaza cum te prezinti,o sa te aranjeze un stilist.
–Liam,iti multumesc mult.
–Nu am nevoie de multumesc,am nevoie de tine,Emma.
–Si eu am nevoie de tine,Liam.,nu imi venea sa cred ca am zis asta,dar ma bucurat atat de tare.Viata minunata la care visam va incepe imediat ce Liam o sa imi raspunde cu.....In momentul acela Liam s-a apropiat de mine si momentul mult asteptat a venit insfarsit.Buzele ni s-au atins iar Liam s-a lasat usor peste mine prabusindu-ne pe canapea.Un fior placut  a trecut prin cormul meu.Eram in al noualea cer , nu pot descrie sentimentele mele pentru Liam.
–O Doamne...,am spus eu dar Liam m-a intrerupt.
–Emma,imi pare rau.Nu trebuia sa fac asta.
–Lasa-ma sa termin,fraiere!
–Atunci continua!
–E prima oara cand  mi s- a implinit o dorinta.,am spus eu zambind.
...
–Emma!De ce nu raspunzi la telefon?
–Elisa!Nu cred ca vrei sa sti.
–M-ai facut curioasa.
–Am fost cu Liam.
–Nu pot sa cred!
–Ba sa crezi!A fost minunat!Nu iti pot descrie.
–Si eu am vorbit cu Oliver!Dar doar am vorbit...Din pacate.
–Nu il respinge!Nu face ca mine.,am spus eu.
–Nu o sa o fac.Dar nici nu cred ca o sa am ocazia sa o fac.