Îmi place de Sebi, chiar foarte mult, dar am nevoie să petrec timp cu el pentru al cunoaște și mai bine.
Întrerup sărutul și amândoi respirăm greu.
— Sebi, îmi place mult de tine, dar am nevoie să ne cunoaștem ca să putem trece la chestii de genul ăsta.
Îmi e puțin frică să nu-l fi supărat. Poate ar fi trebuit să îmi asum riscul ăsta, doar nu e mare chestie, nu?
Sebi îmi zâmbește când aude vorbele mele, după spune:
— Ecaterina, stai calmă. Nu am de gând să te oblig să o facem dacă tu nu ești de acord.
— Atunci ar fi mai bine să plec?
Acesta își mușcă buza de sus, după mă ia de mână și mergem la etaj în camera lui. Își dă tricoul jos.
— Putem dormii în același pat, așa ne putem cunoaște mai bine.
— Oh, bine.
Îmi dă un hanorac ce-mi vine până sub genunchi, Sebi se așează în pat, la fel și eu. Suntem față în față, chiar dacă e întuneric în cameră, tot îi văd chipul.
— Ești foarte frumoasă, Ecaterina.
Nu mă pot abține să nu zâmbesc, așa că o fac.
— Te pot îmbrățișa? Vreau să mă simt în siguranță, spun încet
— Sigur.
Îmi așez capul pe pieptul său și mâinile de o parte și de alta a mijlocului său. El își pune mâna pe stomacul meu și mă sărută pe cap.
CITEȘTI
Ei doi😩
FanficEcaterina îl cunoaște pe Sebi încă de când era boboc, însă cei doi n-au avut prea importante interacțiuni pe parcursul anilor de liceu. Până în clasa a 11 a. Sebi se tot întoarce la persoana pe care deja l-a rănit prima dată numai ca să ajungă din n...