Ei doi😩

Doamna Căpățână🙏🏻

Mă simt așa de comfortabil cu Sebi lângă mine. Până să adorm, mi-a povestit mai multe de planurile pe care le are pe viitor cu muzica, iar eu chiar îl susțin.

Adorm cu șoaptele lui prezente. A doua zi, dimineață mă trezesc și Sebi nu mai e lângă mine, nici oriunde altundeva în cameră. Mă ridic din pat și îmi frec ochii, cobor scările și aproape că mă ciocnesc cu...mama lui?

— O, um, bună dimineța.
— Bună, drăguță. Tu cine ești?

O doamne. Uitasem că mama lui Sebi avea să se întoarcă în dimineața asta, pentru că a avut tură de noapte.

— Sunt o amică de a lui Sebi...
— Chiar așa? O doamne, nu a mai adus o fată pe aici de 3 ani.
— Pe bune?
— O, da.

Trece pe lângă mine și intră în camera lui Sebi. Oftează, după îi strânge hainele aruncate și le pune în coșul de rufe.

— Mă scuzați, știți cumva unde e Sebi?
— Sebastian a plecat cel mai probabil cu Ciprian la București, se întoarce de abia peste 3 zile.

Oh, nu am știut asta. Iau pe furiș niște pantaloni de trening de a lui Sebi și un tricou, după mă fac nevăzută. Îmi deschid telefonul și am 20 de apeluri pierdute de la mama. O, nu, am uitat să-i spun că rămân și peste noapte. Îi dau un mesaj și îi explic ce s-a întâmplat, după îi scriu lui Sebi:

Eu: "De ce nu mi-ai zis că pleci la București? M-am ciocnit de mama ta și mi-a zis..."

Îmi bag telefonul în buzunar și îmi continui drumul spre casă.

După o discuție sângeroasă cu mama, ajung însfârșit în camera mea. Îmi deschid telefonul cu asigurarea că Sebi mi-a răspuns de mai bine de 20 de minute, de când am dat mesajul, dar de unde? Nici măcar seen nu mi-a dat. Nu știu dacă ar trebui să mă îngrijorez... . Nu știu dacă suntem împreună sau nu. Nu am discutat despre asta, dar deja am întârziat la liceu și trebuie să ajung.