Hei, lume! Voi cam ce făceați la grădiniță? Probabil vă jucați cu păpuşile/maşinuțele, construiați căsuțe din cuburi, desenați, colorați, le dădeați cu scaunul în cap bieților oameni(nu-i aşa @AlexandraIuliana?), plângeați si voi că altfel nu se putea. Eu numai asta nu făceam. Să vă povestesc: prietenei mele cele mai bune îi plăcea, evident, la fel ca mie, de un băiat şaten şi creț pe care îl chema Marin Andrei. Noi îi ziceam Marinat (cel puțin eu). Iar ca printr-o minune s-a întâmplat ca şi el să ne placă. Pe amândouă. Deodată. Şi ne plimbam noi prin curtea grădiniței (care de fapt era cămin:acolo mancam de prânz, dormeam până pe la vreo 16:00-17:00, când veneau părinții să ne ia), el ținându-ne de după umăr, spunându-ne că ta-su îi va lua motocicleta (da, sigur). Iar noi două, ca nişte prietene fraiere ce se respectă, am început să ne certăm: eu voiam ca motocicleta să fie roz (ce culori îmi mai plăceau şi mie), iar ea turcoaz. Eu doream ca pe ea să fie pisici, iar ea căței. Băiatul ne-a rezolvat: pe o parte avea să fie vopsita cu roz si puse pisici, iar pe cealata, cea turcoaz, caței. Acum intervenea problema părții pe care trebuia vopsită în roz, respectiv turcoaz si puse pisici, respectiv caței: amândouă voiam aceeaşi parte. MISIUNE IMPOSIBILĂ.
CITEȘTI
Amintiri din copilărie
RandomNu, nu sunt cele scrise de Ion Creangă. Nu sunt aşa nebună încât să vă umplu capul cu ele şi aici. Invățați destul despre acelea la şcoală. Sunt, deci, amintirile copilăriei mele fascinante. Nu că acum aş fi adult, dar să zicem că la vârsta de 14 an...
