În viața mea n-am mai luat aşa de multe căzături într-o singură zi ca ieri, atunci când am ieşit cu bicla cu o prietenă.
》 Prima am avut-o chiar în fața blocului cand m-a sunat obsedata aia, a mia oara:
*eu jmechera raspunzând la telefon pe bicicletă in timp ce țineam ghidonul doar cu o mână*
Pretenara: Hei, ce faci? Unde eşti?
*eu căzând artistic de pe bicicleta*
TUS CEAPA MĂTII, BAGA-ȚI-AŞ SÂRMA-N CUR, MĂ CAC PE TINE DE HANDICAPATĂ. MORȚIŞORII TĂI $#!?!!#$%
Eu: No, bine. Am căzut de pe bicicletă.
Pretenara: Ai căzut de pe bicicletă? Ha ha ha :)) =)))
Îmi iubesc prietenele.
》 A doua a fost atunci când ne-am întâlnit cu nişte amigos, iar eu am coborât de pe biclă şi m-am rezemat ca o geniala ce sunt de ea, fără să-i pun cricul sau altceva:
Eu: Şi jucăm gardiana sau ce...*căzând cu tot cu bicicletă pe spate*
Pretenarii: :))))))))))) =))))))) =)))))) =))))) :)))))) =))))) :)))))
Îmi ador pretenarii.
》 A treia şi cea mai fenomenală dintre toate s-a întâmplat la gardiana când eu eram intr-o grădină şi mă ascundeam de ăia:
*eu alergând de R. D. care mă văzuse*
Eu: Nu mă prinzi, fraiere!
*eu împedicându-mă de o sârmă din gard pe care nici n-o observasem şi rostogolindu-mă un metru*
Observatorul N. M. : Există două tipuri de oameni: oamenii destepți care ar fi văzut sârma şi oamenii ca Roxana.
Era 8:30 seara, ce pana mea? Cine ar fi văzut câcatul ăla de sârmă?
CITEȘTI
Amintiri din copilărie
RandomNu, nu sunt cele scrise de Ion Creangă. Nu sunt aşa nebună încât să vă umplu capul cu ele şi aici. Invățați destul despre acelea la şcoală. Sunt, deci, amintirile copilăriei mele fascinante. Nu că acum aş fi adult, dar să zicem că la vârsta de 14 an...
