Momentul acela când te pune un profesor/învățătoarea să prezinți un proiect sau să povesteşti ceva în fața clasei (în grup, în cazul meu):
Colega 1: Zi, mă, tu ceva.
Eu: Ce să zic, nu ştiu. Să zică ea (colega 2)
Colega 2: Dar nu pe mine m-a întrebat, ci pe tine.
Eu: Ba nu.
Învățătoarea: Şi... aveți de gând ne spuneți şi nouă numele schiței pe care trebuie să o prezentați?
Eu: Ăăă...titlul este... Şi este scrisa de I. L. Caragiale. *spre colega 1* spune-i tu titlul.
Colega 1: ...
Învățătoarea: Am înţeles. La loc. Următorii?
(Întâmplare dintr-a II-a sau a III-a cred)
_______________________________________
Am revenit again, copii! Sper ca v-a fost dor de mine ^-^
CITEȘTI
Amintiri din copilărie
RandomNu, nu sunt cele scrise de Ion Creangă. Nu sunt aşa nebună încât să vă umplu capul cu ele şi aici. Invățați destul despre acelea la şcoală. Sunt, deci, amintirile copilăriei mele fascinante. Nu că acum aş fi adult, dar să zicem că la vârsta de 14 an...
