Odata, printr-a III-a, doamna învățătoare m-a pus să stau în bancă (cacofonie) cu un băiat *aplauze*. Îi tot luam penarul în pauze şi îl zgâriam (nu vă uitați aşa, mă purtam ca o fucking pisică pe atunci), iar într-o noapte, când dormeam, pot să jur că am văzut şi simțit o fantomă lângă mine care a spus "gheruță". M-am băgat sub plapumă că aşa se scapă de fantome şi m-am gândit ce naiba să fac: să mă duc la părinți? Nooo, fantoma era acolo, cum să ies? Să îi strig? Nu, că aş enerva-o. Să stau pur şi simplu sub pătură? Soluția perfecta!
Bă, de atunci nu mai zgârii pe nimeni...prea tare *maleficient*
CITEȘTI
Amintiri din copilărie
РазноеNu, nu sunt cele scrise de Ion Creangă. Nu sunt aşa nebună încât să vă umplu capul cu ele şi aici. Invățați destul despre acelea la şcoală. Sunt, deci, amintirile copilăriei mele fascinante. Nu că acum aş fi adult, dar să zicem că la vârsta de 14 an...
