Vi s-a întâmplat vreodată ca un grup de băieți total necunoscuți să vină la voi în speranța că vă vor putea cuceri, adresându-vă replici de genul: "dacă ai fi un şervețel m-aş şterge cu tine la nas"? Ei bine, mie da. Acum cațiva ani. Şi nu pot spune despre mine că aş fi cine ştie ce frumusețe a naturii. Dar revenind la poveste...m-am urcat într-o zi intr-un autobuz relativ gol si m-am aşezat chiar pe un scaun din spate, acolo unde mi-a plăcut mie întotdeauna să stau. La o stație, cea de la Bălcescu (dacă stați în Brăila ştiți despre ce vorbesc), au urcat vreo 5-6 baieți care pur si simplu m-au înconjurat. Toți s-au aşezat pe scaunele neocupate din apropierea mea, iar unul dintre ei, cel care stătea chiar lângă mine, mi-a zis: "Ai o hartă că m-am pierdut in ochii tăi". Adica, te roog. Nici nu m-am obosit să mă uit măcar la el ca să-mi vadă ochii. M-am ridicat şi m-am dus mai in față, chiar când unul care stătea la geam a început să se schimbe...nu întrebați. Din cauza lor am coborât şi cu o stație înainte ca mai apoi unul dintre ei să strige de la geamul autobuzului care mergea că mă iubeşte. Da, da, sunt irezistibilă :)) Uneori urăsc să fiu fată (dacă nu întotdeauna). A, da. Şi de atunci nu mă mai aşez niciodata în spatele autobuzului.
CITEȘTI
Amintiri din copilărie
AcakNu, nu sunt cele scrise de Ion Creangă. Nu sunt aşa nebună încât să vă umplu capul cu ele şi aici. Invățați destul despre acelea la şcoală. Sunt, deci, amintirile copilăriei mele fascinante. Nu că acum aş fi adult, dar să zicem că la vârsta de 14 an...
