Regele din Belgravia

Capitolul 5

-Vei vedea Lucas,că nu vei reuși să ai coroana aceea pe cap.
Aud pași care se îndepărtează de ei și Nathan spune:
- Asta este o amenințare?
Nu ii răspunde înapoi cu nimic și ies și spun:
- Ești prinț?
Rămâne mut și se întoarce spre mine și se uită spre mine.
Andreas,adică Nicholas pleacă și rămân eu cu Lucas și aștept să spună ceva.
- Tu locuiești aici?
Mă întreabă el încercând să schimbe subiectul.
- Deci numele tău este Lucas nu Nathan.
- Și Nathan este numele meu dar îl folosesc pe primul,sună mai bine.
Spune comic și surâd.
- Te rog să nu spui nimănui, până sâmbătă nu vreau să se afle nimic,nici despre mine și Nicholas.Sâmbătă ne vom întoarce înapoi acasă pentru a mă pregăti pentru încoronare.
- Te întorci acasă?
Îl întreb și aprobă din cap.
- Doar 2 săptămâni am venit în Toronto,pentru a uita de viața mea de acolo și l-am tras și pe Nicholas după mine.
Spune comic puțin și eu doar zâmbesc.
- Nu voi spune promit.
Spun și se ridică de pe scaun și spune:
- Succes la examen.
Spune și intră în casă înainte să îl mai întreb ceva.
Mă retrag și eu înapoi în casă și atunci intră tata pe ușă.
- S-a întâmplat ceva?
Mă întreabă și dau din cap că nu dar se uită la mine cum ar fii ceva și spun:
- Știi că au venit doi băieți noi la noi la facultate?
- Da ,ce este cu ei?
- Am vorbit cu unul dintre ei,m-am c-am împrietenit cu ei,dar am aflat că se întorc înapoi acasă și chiar mă simt tristă pentru că au stat doar 1 săptămână și ceva.
Tata rămâne mut și mă întreabă:
- Cum ii cheamă?
- Aa...Nathan și Andreas.
- Mai au alte nume?
Rămân mută la întrebarea care mi-a pus-o,sunt puțin confuz dar spun:
- Lui Nathan numele lui este Lucas iar la Andreas este Nicholas.
Văd pe fața lui tata că este mirat și se plimba puțin prin casa și spune:
- Știu că știi ceva despre ei,te rog spune-mi,nu voi spune la nimeni.
Spune tata spre mine și așteaptă un răspuns de la mie și răsuflu și spun:
- Sunt amândoi prinți.
- I-am găsit!
Spune și iese pe terasă și se îndreptă spre ei.
Sunt confuză la tot ce se întâmplă și merg după el tot strigându-l.
- Prinț Lucas!
Îl aud spunând și asta îmi dă semnul întrebării.
- James?
Îl aud pe Lucas spunând spre tata.
Ce naiba se întâmplă?
Lucas se uită mirat la mine și după se uită la tata.
- Regele Arthur a spus să vă căutăm dar nu v-am găsit până acum.
- Ce vrea tata cu chestia asta?
- A spus că trebuie să pună câțiva bodyguarzi pentru amândoi dar nu v-am găsit,de o săptămână vă căutăm pe amândoi.
- Stai,tu lucrezi ca bodyguard?
Îl întreb pe tata și se întoarce spre mine și dă din cap că da.
De ce toți mă mint?De ce tata nu mi-a spus ?De ce nu mi-a spus că lucrează în domeniul ăsta?
Plec de lângă ei și îl aud pe tata strigându-mă.
Intru in casa și sunt trasă de o mână puternică și mă face să mă întorc spre el și era Lucas.
- Știu,ești supărată puțin pe tatăl tău că nu ți-a spus dar trebuie să-l înțelegi,nu putea spune nimănui despre mine și Nicholas.
- Știu,așa că eu mă întorc înapoi la învățatul meu.
Vreau să plec dar nu mă lasă și mă trage din nou de mana și spune:
- Du-te schimbă-te ,te aștept aici.
Mă uit confuză spre el și îl întreb:
- De ce?
- Trebuie să iei puțin aer curat,hai.
Mă uit puțin la el și după merg in dormitor la mine.
Îmi iau un tricou larg ,niste blugi albaștri,adidași albi și sunt gata.
Cobor jos,telefonul l-am lăsat în camera iar geantă nu mi-am luat.
Am ieșit din hotel și ne plimbăm.
- Uite,tatăl tău nu a vrut să-ți spună nu că nu a avut încredere în tine,ci pentru că a vrut să-ți spună chiar peste 1 săptămână,chiar înainte de ziua încoronări.
Mă uit spre el și dau din cap că bine.
- Vreau să nu spui la nimeni despre mine și Nicholas,vreau să fie secret totul și vreau să te rog ceva.
Ne oprim din a merge și mă uit la el și el la mine.
- Vreau să fii avocatul meu,vreau să mă ajuți să trec de ziua încoronări,vor fii mulți oameni care se ocupa cu regulile in Belgravia și va trebui să le dăm dreptate și să le dăm dovadă că nu este așa și că totul s-a schimbat.
Rămân mută,avocat..?.
- Vrei să fiu .. avocatul tău?..
Dă din cap că da și rămân mută.
- Nu asta doreai?Să devii un avocat bun și cunoscut?Mai ales că vei fii avocatul unui prinț.
Spune comic și râdem.
- Deci?Mă ajuți?
Spune și așteaptă un răspuns de la mine.
Mă uit către el și spun:
- Da,accept.
Spun și mă ia pe sus in brațe și după mă lasă jos..
- Scuze.
- Nu-i nimic.Doar că vreau să iau examenul și ne vom apuca de treabă, prințule.
Râdem și continuăm să mergem și spun:
- Mergi la petrecere?Vineri seara.
Dau din cap că nu și se uita confuz puțin și spune:
- De ce?
- Nu-mi place petrecerile,Amalia va merge,ea este mai petrecăreață decât mine.
- Asta te va face mai specială.
Spune comic și surâd.
Ne întoarcem înapoi la hotel și când suntem în lift spune:
- Va trebui să vii în Belgravia,încoronarea este peste 1 săptămână și nu voi mai putea sta in Toronto.Trebuie să mă întorc,nu vreau să creadă că sunt fugar.
Spune comic și zâmbesc doar.
- Va fii ciudat să părăsesc Toronto..
- Știu ,așa a fost și pentru mine și Nicholas mai ales că eram obișnuiți cu lucrurile noastre,dar Belgravia este o țară superbă și te primește cu brațele deschise.
- Când vei pleca?
- Vineri sau sâmbătă.
- Bine,joi avem aceea zi in care vom face fotografii și voi primi diploma de absolvire,veți veni?
- Să te vedem,da.
Spune și zâmbim doar.
İeșim din lift și mă duc spre apartamentul tatei și el spre al lui.
- Ne vedem, prințule.
- Ne vedem,Evie.
İntru in apartament și îl văd pe tata pe canapea.
- Mă bucur că ai venit scumpo,chiar vreau să vorbim.
- Tata,stai calma,e okay,te înțeleg,dar acum eu am o veste bună de dat.
Spun in timp ce mă descalț de adidași și mă așez pe canapea și continuu să spun:
- Voi fii avocat,voi avea în sfârșit un subiect mai mare și mai realist.Voi fii avocatul lui Lucas.
Spun și tata rămâne mut și începe să zâmbească.
- Ce mă bucur pentru tine, Felicitări!!
Spune și ne îmbrățișăm.
- Am emoții dar știu că voi reuși și după voi avea mai multe cazuri.
- Da,doar că trebuie să te avertizez cu ceva înainte.
Mă uit confuză la el și aștept să spună ce anume.
- Eu nu voi fii ca bodyguard zilele viitoare,doar in ziua încoronări,așa că tu cum vei fii singura pe acolo,să ai grijă, Ducesa Theodora și verișorul său pot fii complicați.
- Am văzut-o pe Theodora a fost aici.
- Serios?? N-am știut,de unde a știut oare că ei doi sunt aici, voi vorbi cu ei.
- Dar ce este cu verișorul său?Am înțeles cu ducesa Theodora,că va fii viitoarea soție al lui Lucas...dar cu verișorul său,ce este?
- Mai bine l-ai întreba chiar tu,îți va spune.
Se ridică de pe canapea și dau din cap că bine,el merge in dormitor și eu la fel.
Îmi iau cărțile și ies pe terasa.
Mă așez pe o canapea mai mica ,cărțile și caietele le pun pe masa de sticla și încep să învăț in continuare.
Este ora 20:30 și voi mai învăța puțin,pentru că trebuie să am energie mâine,am recapitulări și miercuri am examenul.
- Chiar nu îți place să te mai odihnești puțin.
Spune o voce bărbătească și mă uit într-o parte și dau de Lucas care era și el pe terasă dar se ținea de acea balustradă și se uita la oraș dar acum vine spre mine.
- Trebuie să iau examenul,este foarte important pentru mine.
Spun iar el se așează pe un mic fotoliu.
Această canapea este intre terasele noastre la fel și cele două fotolii.
- Vreau să te întreb ceva.
Spun și las cartea pe masă și mă uit spre el.
- Spune.
Îmi dreg glasul și după spun foarte întrebătoare:
- Verișorul tău,s-a întâmplat ceva intre voi doi sau ce este cu el?
- Tatăl tău a spus de el văd.
- Vreau să aflu ,trebuie să știu dacă voi fii avocata ta.
- Bine.Henry este verișorul meu care mereu a dorit să-mi ia locul, să fie el urmașul și mă tem să nu facă ceva și să spună ceva.Eu cu Henry nu m-am înțeles cine știe ce cu el,chiar daca este și el prinț și este de aceeași vârstă ca și mine,ceva mereu trebuia să fie să mă urască.Daca nu eram născut iar Matthew era tot de aceeași vârstă ca și acum,Henry era cel care trebuia să fie încoronat,dar eu sunt urmașul și nu ar avea nimic de făcut cu asta.
- Înțeleg,mulțumesc că mi-ai spus.Chiar că veni vorba de vârstă,nu prea cred eu că ai aceeași vârstă că și mine sau ca și cei din clasă.
- Oh nu ,nu am,sunt mai bătrân decât tine cu 2 ani.
Spune comic și râdem
- Ai 26 de ani?
Dă din cap că da.
-İar eu sunt mai tânără cu 2 ani.
Râdem și nu mai spunem nimic până când mă întreabă:
- Mai ai frați?
- Mai am,o sora de 25 de ani și un frate de 26 de ani.
- De ce nu sunt aici?
- Pai ,eu stau la mama împreună cu ei ,dar nu mă înțeleg cu ei, părinți mei au divorțat când am avut 16 ani și am stat la mama toți ani.
- İn ce sens nu te înțelegi cu ei?
- Ai văzut Cenușăreasa?
Aprobă din cap și continuu:
- Sunt aproape ca ea,doar că nu fac tot ce zice ei,doar că nu ne înțelegem și încerc să mai fug de ei dar nu reușesc.
- Acum ești la tatăl tău,este liniște aici.
Spune comic puțin și surâd..