Jurnal despre depresie

Introducere

De când eram copil m-am simțit cu stima de sine scăzută. Aveam sentimentul ca nu sunt bun de nimic și ca sunt in plus peste tot. Era un sentiment care ma copleșea atunci copil fiind și nu știam cum sa o exprim. Aveam senzația ca merit sa ma simt așa sau ca e normal sa ma simt așa. Era atât de ciudat ca și in viața de adult îmi e greu sa vorbesc despre asta și sa explic de ce îmi era atât de greu sa vorbesc despre asta. Acest sentiment de inutilitate m-a urmărit pana in liceu și pana in viața de adult, dar între timp obișnuit fiind cu asta, a rămas acolo intr-un colț.

Anul 2020, ca și pentru toată lumea, a fost ca un dus cu apa rece pe tru mine. As putea spune ca mai veneau și bucăți de gheata la acel dus. A fost anul in care m-am simțit copleșit, dezamăgit de tot ce mi se întâmpla. Nu aveam timp sa ma relaxez ca ma trasnea câte o veste care iar sa ma țină in alerta. Am ținut-o tot așa pana in 2021, pana am ajuns sa nu mai am chef de nimic. Sa plâng, sa ma izolez, sa ajung chiar sa-mi doresc și moartea. Aveam seri când stătea la geam sa fumez seara și ma uitam in jos și ma gândeam sa ma arunc. Serile priveam tavanul in întuneric și plângeam întrebându-ma de ce pula mea exist. Îmi doream atât de mult sa dispar ca și cum nu as fi existat vreodată. Simteam ca nu merit le nimeni, dar in același timp simteam ca nu merit ce mi se întâmpla.

Cu toate ca îmi doream sa mor, nu realizam cât de gravă era situația in care ma aflam și negam faptul ca am nevoie de ajutor sau îmi găseam scuze sa nu apelez la ajutor: Ba nu am timp, Ba nu am bani, Ba pula mea. Anul asta, din fericire, am făcut marele pas de a merge la psihiatru. Faptul ca am ajuns in punctul in care sa îmi fie greață sa merg pana și la magazin m-a speriat. M-a speriat gândul ca as putea ajunge in stadiul in care sa nu ma mai ridic din pat și sa trăiesc acoperit de gunoi și in adicții periculoase. Nu-mi doream asta, așa ca am făcut-o. M-am programat la un psihiatru. In prezent de când am început terapia, surprinzător ma simt mult mai bine. Simt in sfârșit ca e liniște in mintea mea și nu ma mai simt inutil.

Așa ca Draga cititorule, eu încă sunt la început. Și înainte sa vina următorul capitol (care sincer nu știu când o sa fie) vreau sa știi ca nu ești singur sau chiar dacă ești, nu contează asta. Contează sa te faci bine și ca nu e o rusine sa apelezi la ajutor indiferent de stadiul in care te ai, in unele situații e bine sa o iei din timp, ca la cancer, cu cat e luat mai din timp cu atât e mai bine. In concluzie, cititorule, sper sa fii bine și îți doresc sa fii mai inspirat decât mine și iei cele mai bune decizii. Multă sănătate!