Viata unei adolescente banale

Plang.De ce?

Deci nu credeam ca poate merge mai rau, dar la ce noroc am eu se poate.Vineri,ora 11:15 ,am inceput sa plang. O parte din mine stia de ce, dar cealalta habar nu avea.Probabil ca ma saturasem sa tin totul in mine.Cum se zice: E bine sa plangi cateodata. Dar nu m-a avertizat nimeni ca nu era bine sa plangi in mijlocul orei. Si cum nu era de-ajuns faptul ca plangeam in mijlocul orei inconjurata de toti prietenii mei,a trebuit ca profa sa ma vada:

-Alexandra,de ce esti suparata?

Si atunci toti ochii erau pe mine.

-Mhhm...nu sunt. Dar am zis-o cu asa un ton ca nici eu nu m-as fi crezut!

-Ba da,esti.Am fost profesara de destul de mult timp ca sa imi dau seama cand cineva plange.

Eram sigura ca a fost de mult timp profesoara, dar nu eram de acord cu faptul ca ,,ar avea talent in a-si da seama de anumite lururi''. Femeia nu putea nici sa isi de-a seama daca cineva (eu) aveam ruj pe buze.Dar asta e alta poveste banala...

Trecusera cateva minute si speram ca toata lumea deja uitase,pentru ca nimieni nu se mai holba la mine,pana cand s-a trezit Ciprian sa zica ceva:

-Uite ca Ale aprope plange.

Si atunci chiar am simtit privirea aspra pe care mi-o aruncau toti.Incercam sa nu le dau importanta,asa ca incercam sa ascult ce voia sa ne predea profa,dar bineinteles ca nici ea nu ma ignora.Tot punea intrebari ca de ex. te simti mai bine?Ce ai patit?.....

Acela a fost singurul moment cand preferam sa aud despre electricitate si becuri si instalatii ,decat sa mi se intample asta. Cand am auzit clopotelul sunand am crezut ca era sansa mea sa plec,dar a devenit si mai rau.Aproape toti copiii venisera sa ma intrebe ce s-a intamplat.Cum puteam sa le dau lor un raspuns, cand nici eu nu-l stiam?! Am incercat sa ii evitit pe cei mai multi,dar macar prietenilor mei le datoram un raspuns sincer.Chiar si Adam cu care nu vobisem de ceva vreme era ingrijorat.In acel moment eram chiar suparata si in ciuda instinctelor mele nu i-am dat asa de multa atentie, dar m-a facut sa ii promit ca ii voi spune dupa-masa la meditatii. Asa ca am iesit pe usa.Nu inainte de a auzi glasul pitigaiat al profei:

-Daca nu te inveselesti iti trag un pumn.

Eram super surprinsa asa ca am inceput sa rad, dar nu am lasat-o sa vada asta. Voiam sa imi continui ziua fara vreun comentariu sec la care trebuia sa razi obligatoriu.