Viata unei adolescente banale

Probleme?

-Atentie!
-Nu pot sa cred!!!!
Era unul din milioanele de baieti cu coeficientul intelectual prea mic pentru varsta lor.Ma udase pe mine si pe alte cateva fete si acum urma razbunarea....
Trebuia sa il udam si pentru asta era nevoie mai intai sa il prindem.Si nu era usor.Eram pe postul de al tine de gularul gecii,cand am simtit ca nu ma pot misca.Ceva sau cineva ma tinea de umar destul de strans.Voiam sa ma intorc si sa imi exprim ura dat fiind faptul ca ma facut sa imi pierd tinta din vizor,dar apoi am vazut cine ma tinea.Nick-baiatul din autobuz.
-Ne cunoastem? a zis cu un zambet ,,cuceritor" pe fata.
-Nu stiu....ma lasi te rog sa plec?
-Cred ca te-am mai vazut undeva...
Deci chiar nu avea de gand sa renunte...
-Ihi...imi dai te rog drumul?
-Autobuz,nu?
-Da...cred...ma lasi te rog sa il omor pe baiatul acela?
-Despre ce vorbesti? a zis in timp ce se uita la umarul meu care era complet liber.Nici nu mi-am dat seama cand si-a pus mana in buzunar.
-Aaaa...merci...cred...pa.
Si asa oameni buni ,,se flirteaza"Cred ca a fost cu siguranta cea mai penibila si totodata geniala experienta din viata mea.

****************

Inca doua zile...Atat mai e pana la sfarsitul anului.De anul viitor aveam sa invat la alta scoala,departe de prietenii mei,de amintiri si de tot ce avea legatura cu scoala mea,cu viata mea de acum.Trebuia sa imi termin anul intr-un mare fel.Trebuia sa fac ceva ce imi puteam aminti cu usurinta in cativa ani.Ceva la care se puteau gandi in curand fostii mei colegi si sa-si aminteasca de mine.Mai era insa o problema...Ce aveam de gand sa fac? Stiam ca singura nu ma puteam gandi la ceva,asa ca mi-am sunat cea mai buna prietena,Amanda.Desi parea inocenta pe exterior, eram singura care stia de ce e in stare pe interior.Era pur si simplu o regina a planurilor epice.Si acum aveam nevoie de un asemenea plan.
-Ce s-a intamplat de data asta?,a zis usor irascibila.
-Buna si tie draga! Vad ca cineva a cazut din pat azi-noapte (Era un fel de a zice ca s-a trezit cu fata la cearceaf)
-Foarte amuzant.....,mi-a raspuns pe un ton clar neamuzat.
-Serios,ce s-a intamplat?
-Nimic...zi doar de ce ai sunat!
-Stii ca de la anu ma mut si m-am gandid sa plec intr-un fel memorabil.Si m-am gandit ca poate m-ai putea ...ajuta?
-Nu mai zi nimic!Ne vedem in 5 minute la Starbucks.Vorbim acolo.
-Si tu poti sa-mi povestesti ce ai patit ,am continuat nesigura.
-Doar daca imi cumperi un Cappuchino.,a insistat Amanda.
-De acord!
Nici nu stiam cum puteam ajunge in 5 minute la cafeanea,avand in vedere ca era in cealalta parte a orasului.Dar ma rog...M-am imbracat cu cele mai comfirabile haine pe care le detineam :iegari si bluza de training.Nu aveam de gand sa ma aranjez,pentru ca Amanda era singura persoana cu care ma intalneam si sunt sigura ca m-a vazut imbracata mai rau (ne cunosteam de ceva timp).Si in plus,cine era la Starbucks la 9 seara?

**********

Dupa 15 minute eram in fata la Starbucks.Amanda statea deja in fata tejghelei si se uita in sus pe panou cauntand ceva de baut. Surpinzator,arata mai rau ca mine.Ea ,care de obicei nu pleca din casa pana nu arata perfect, acum avea cearcane vizibile in jurul ochilor si cred ca purta pijamale sub geaca galben neon.
-Hei! .m-am dus spre ea facand cu mana.
-Ai intarziat...,tipic Amanda cand era suparata.
-Da...scuze!A trebuit sa iau autobuzul si .....
M-am oprit,deoarece parea chiar neinteresata de subiect.
-Ia un Cappunchino pentru mine.Ne vedem la masa din spate.,mi-a zis ,dupa care s-a indreptat catre spatele cafenelei.
-...ok....
Dupa ce am luat Cappuchino-ul si ciocolata calda (nu imi placea cafeaua) m-am dus la Amanda.Parea ca trimitea un mesaj si cand mi-a observat prezenta,a ridicat ochii la mine ingrijorata.
-Acum spune-mi ce s-a intamplat.,am insistat.
A luat o gura din cafea si apoi si-a dres vocea in semn ca urma ceva serios.

-O sa ma mut pe cealalta parte a pamantului...

Dupa ce mi-a explicat am petrecut toata noaptea vorbind,pana ce angajatii de la Starbucks au considerat ca trebuia sa plecam.