Este ora 5. Deja mi.am făcut rutina de dimineața. Bagajul este gata. Tot ce mai trebuie este să vină Natsu şi suntem gata să plecăm.
*Se aude soneria şi Lucy deschide uşa*
-Neața'! zise Natsu cum un zâmbet uriaş.
-Hei Lucy!!! Zise pisica
-Hei, Natsu, Happy.
-Poftim! Sper că iți plac. *Natsu îi dă 3 flori albe*
-M-mersi. Pentru ce sunt?
-Cadou de bun-venit.
-Dar..
-Hai taci odată! Ia-ți bagajul şi hai să plecăm.
-Umm...ok.
* În trăsură *
-Ăăăăhh..zise rozaliul cu mutra lui alb-verzuie
-Ce-ai?
-M...Mi-e răăău...
-Şi ce să-ți fac eu?! Vezi să nu verşi pe mine!
-Lui Natsu îi este rău de zgâlțâială. zise Happy
-Of...întinde-te puțin. Poate iți trece...
*am ajuns pe muntele Phek*
-Natsuu!! Ridică-te de-acolo! Tu eşti normal la cap?! Ce pana gâştii mele faci pe jos?! ( el
statea tolănit pe jos)
-Stai, mă! Nebună..n-am voie nici să stau că țipă ea repede, bolborosi Natsu
-Te-am auzit!
-Asta e!
-Hai azi.
-Meeh...
De patru ore tot urcam. Muntele parcă nu se mai termina şi din nefericire eram de-abia la baza lui. În ciuda faptului că era vară, aici zăpada acoperea tot locul. Nu se vedea pic de culoare. Cerul era şi el posomorât, având o culoare gri deschis deoarece ningea cu fulgi mari, perfecți. Trebuia neaparat să găsim un adăpost. Apoi, dacă zăpada s-ar fi potolit, am fi continuat drumul.
Pe cer apăru o lumină orbitoare care se mărea şi strălucea din ce în ce mai mult. Acea lumină îşi schimbă forma într-una cilindrică, acum arătând ca un uragan în care toți norii de pe cer se strângeau. Acel uragan se apropia de noi. Venea din ce în ce mai repede.
*****Să îmi spuneți cum vă pare povestea. Merită să mai continui??****