[Nalu, Jerza, Gale, Gruvia - Fairy tail fanfiction]

Cap. 5

După ceva timp, fiind încă în labirint, am dat de centrul acestuia. Ne-am oprit să mâncăm ceva dar nu mai aveam ce. Natsu mâncase şi ultimele mere. Nu mai aveam puteri. Nu puteam să mai merg. Nu mai aveam puteri. M-am lăsat în genunchi. Nu ştiu cu ce mă ajuta, dar oricum nu mai putem să stau în picioare. Aşteptam un miracol. Poate plouă cu mâncare aici, cine ştie...Dar nu prea cred. Acum mă sprijineam pe marginea uscăcioasă a labirintului. În schimb, lui Natsu nu îi era foame.
-Hei, Lucy, eşti bine?
Awww ce față de cățeluş...probabil se simțea vinovat că a mâncat toate merele.
-Nu. Mi-e foame.
-E bine. Înseamnă că trăieşti. Am găsit ceva care cred că o să-ți placă.
-Mâncare????!
-Am gasit nişte scări care duc într-un beci. În beci e nişte peşte lăsat la afumat, nişte brânză, nişte lapte, nişte vin şi nişte struguri.
-Dacă aş putea să mă şi mişc...
Natsu dădu ochi peste cap şi oftă. Mă luase în brațe şi mă duse până în beci. În sârşit mâncam. Natsu îşi folosea puterile şi aprinse un foc cu pumnul. Ştiu e mişto. Nu ştiam al cui era besciul, aşa că, după ce am terminat de mâncat, am plecat în căutarea unui adăpost pe timp de noapte. Urma o noapte rece. De unde ştiu? Pentru că deja era răcoare.
Am găsit un adăpost potrivit, departe de acel beci, înyr-o fundătură a labirintului. Totuşi era frig aşa că am dormit iar în brațele lui Natsu. Era aşa cald...simțeam că nu mai vroiam să plec de acolo niciodată...fularul lui moale, pielea lui fină, respirația lui caldă, bătăile repezi ale inimii pe care i le auzeam...era perfect...încă nu adormise aşa că, cu o mână, mă mai mângâia pe cap uneori, iar pe cealaltă o ținea pe spatele meu. După ce adormise, avea nişte iimpulsuri nervoase, şi îşi înfigea degetele în spatele meu, apoi se liniştea.
De dimineața, Natsu nu dormea. Îmi adusese nişte mâncare, adăugând că el deja mâncase. Trebuia acum să ne continuăm drumul. Mai aveam un sfert din labirint când ne-am dat seama că am putea să ne urcăm pe garbul care forma labirintul şi să vedem mai bine. Natsu mă ajută să urc, iar el urcă singur, printr-o săritură. Acum vedeam totul. Ne continuarăm drumul pe gard, într-un final ajungând la capătul acestuia. Acolo era un semn de ,, acces interzis ". Dar, cine ascultă ce zic semnele? Noi sigur nu. Aşa că am trecut. Totul din jurul nostru îşi schimbă înfățişarea. Parcă şiam acest loc. Era ghilda. În sfârşit eram acasă. L-am strâns pe Natsu în brațe cu toată forța mea, de fericire. Şi el la rândul lui mă ridică în aer. Ne aflam în fața uşii ghildei, aşa că am intrat. Nu era nimeni. Ciudat.
-Surprizăăă!!!!! ziseră toți cei din ghildă în cor.
Maestrul ne felicită cum că am trecut nu ştiu ce test şi aşa ceva. Toată aventura asta a fost falsă? Ei bine, măcar ştiu că pot supraviețui.
-Mă simt obosită aşa că mă duc acasă.
-Vin şi eu! zise Natsu.
-Dar tu nu ai casă?!
-Nu. Eu trăiesc aici, în ghildă.
-...
-Deci mă primeşti?? Te rooog...zise el cu o fața de cățeluş
-Ok... poți să vii.
-Yeey!!
Mă luă în brățe şi o luă la fugă. Băiatul ăsta chiar e nebun. Nu stau aşa departede ghildă şi, cu viteza lui Natsu, ajunsesem numaidecât. Când am intrat, el s-a trântit direct în pat.
-Stai puțin, eu unde dorm?
-Sac de dormit ai?
-Nu crezi că tu trebuie să dormi acolo? Eu sunt fată.
-Ori sac, ori în pat cu mine.
-Nu. Tu ori pe jos, ori în sac.
-Hai taci! Treci aici că nu iți fac nimic.
-Mă îndoiesc...
-Te-am auzit.
-Ştiu.
De voie, de nevoie, a trebuit sa dorm cu Natsu în pat. Nu mi-a făcut nimic, ce-i drept, chiar a fost mai bine. Vara, serile sunt calde, dar în apartamentul ăsta e mai frig ca afară. Aşa că am avut o sursă de căldură inepuizabilă. Am dormit minunat.

~~~~~ Ce ziceți de acest capitol? ~~~~~